Inainte de orice, trebuie sa marturisesc ca nu imi doream prea tare sa ajung acolo. Da, chiar si pentru o persoana aroganta ca mine, care crede ca stie cum sta treaba cu moartea, gandul de a ajunge intr-un loc in care oamenii suferind de afectiuni incurabile primesc ingrijire paliativa era de speriat. La fel de greu mi-a fost sa ma apuc, dupa vizita mea in centrul de pe malul lacului Plumbuita, sa ma apuc sa scriu acest text. Dar iata-l.
Am ajuns la centrul de pe strada Tamaioarei intr-o dimineata si am inceput un tur din care aveam sa aflu foarte multe lucruri. Am vizitat, pe rand, sali de terapie sau de consultatii, purtand inaintea usii numele unor fosti pacienti. Am aflat ca, din 1992 si pana azi, peste 20.000 de oameni au gasit ajutor si alinare la HOSPICE Casa Sperantei. Am vizitat sala de kinetoterapie, unde am aflat cat de important este tipul acesta de terapie pentru unii dintre pacienti. Pe masura ce inaintam pe culoarele centrului, am intalnit medici, pacienti, voluntari si am schimbat cate o vorba.
Dar mai intai sa iti spun, pe scurt, povestea HOSPICE. Conceptul acesta al ingrijirii paliative, adica ingrijire medicala pentru adultii si copiii diagnosticati cu boli incurabile, a ajuns in Romania datorita lor. Sprijinul pe care il ofera HOSPICE de atata amar de ani se extinde, insa, dincolo de ingrijirea medicala, catre consiliere psiho-emotionala sau chiar spirituala, acolo unde este cazul, pentru pacienti si pentru familiile lor. Este vorba despre servicii care ii fac pe bolnavii incurabili sa isi traiasca cu demnitate vietile, o demnitate care le este refuzata de serviciul public de sanatate. Dar, in lumina stirilor care au dominat presa in ultima luna, trebuie sa iti fie usor sa iti imaginezi asta. Ei bine, intr-o tara ca Romania, HOSPICE este una dintre putinele optiuni pe care acesti pacienti le au ca sa isi traiasca viata decent pana in ultima lor clipa.
Am continuat periplul pe holurile sterile (da, chiar sterile, pentru ca HOSPICE Casa Sperantei este printre putinele institutii medicale ferite de infectiile nozocomiale despre care se vorbeste atat de mult in ultima vreme), vizitand centrul. Am ajuns, in felul acesta, in Centrul de zi, o incapere luminoasa cu biblioteca, fotolii si pian, locul de recuperare pentru mai multe femei care, stranse in jurul unei mese lungi, faceau quilling, invartind intre degete mici fasii de hartie care isi gaseau mai tarziu locul in lucrari de arta – unele dintre ele decorand peretii centrului. Era o atmosfera de vacanta in camera luminoasa de la parter si, fara atentionare (sau fara prezenta scaunelor rulante sau a esarfelor infasurate drept turbane pe unele dintre capetele acestor femei), nu as fi stiut ca ceea ce faceau era in parte socializare – importanta pentru persoane care trec prin aceleasi experiente –, si in parte terapie ocupationala, care le obliga sa isi foloseasca mainile. Langa, tocmai ce trecusem prin camera unde se trateaza limfedemul, o afectiune care apare uneori la femeile care au trecut prin mastectomii.
Alaturi, am intrat intr-un mini-salon de infrumusetare. Acolo, mi s-a spus, e locul in care stilistii inscrisi in program vin saptamanal sa le coafeze sau sa le tunda pe aceste femei – si e, deci, locul care le face sa se simta frumoase din nou. Unele dintre ele sunt femei care nu si-au permis sa ajunga vreodata intr-un salon, mi s-a povestit. Si constatarea aceasta dulce-amaruie, ca un serviciu atat de firesc pentru cele mai multe dintre noi le e accesibil intr-un astfel de loc m-a emotionat. La fel si povestea perucilor din par natural, realizate in cadrul campaniei Brave Cut, despre care ai mai citit in ELLE – si, ca sa nu trec peste asta fara sa iti atrag atentia, iti spun ca poti oricand sa te tunzi si sa iti donezi parul unei persoane care si l-a pierdut in urma chimioterapiei.
Inca un pas, inca o incapere – camera de stimulare multi-senzoriala, unul dintre serviciile dedicate mai ales copiilor ingrijiti la HOSPICE. Un pat cu apa, aromaterapie, un discoball, lumini colorate, un soi de lava-lamp cu bule de apa, tot soiul de dispozitive si obiecte ii ajuta pe copiii cu afectiuni neurologice sau cu deficit senzorial. Experienta aceasta amuzanta s-a dovedit eficienta – multi dintre cei care viziteaza camera senzoriala isi dezvolta simturile, isi coordoneaza mai bine miscarile, isi dezvolta limbajul… si, inca mai important, increderea in capacitatea lor de a controla mediul din jur.
Mai tarziu, am ajuns in saloanele de sus rezervate adultilor, mai civilizate decat orice am vazut in vreun spital din Romania, locuri in care pacientii se odihnesc, sunt tratati si pot primi zilnic vizitele celor apropiati. Si am stat sa ma uit lung la detaliile care vorbesc despre calitatea ingrijirii pe care acesti oameni o primesc aici. Sunt mici detalii – paturile au roti, astfel incat, cand vremea e frumoasa, pacientii care nu se pot deplasa sunt scosi pe terasa sa se bucure de soare si de imaginea lacului de alaturi; iar oglinzile din saloane sunt, de fapt, geamuri colorate, in care cei internati se pot vedea fara sa isi distinga culoarea, pentru ca paloarea bolii le poate inrautati starea de spirit.
De altfel, Hospice este in intregime realizat din astfel de mici detalii care arata respect pentru cel care ajunge acolo. De la vorba blanda a angajatilor si voluntarilor, pana la serviciile de ingrijire, sunt lucruri pe care ti le-ai dori oriunde. Eu mi-am sfarsit vizita in living-ul spatios de la etaj, unde am cunoscut o mica parte din personalul centrului si un pacient.
Domnul Popescu, care a fost diagnosticat, la cei 98 de ani ai sai, cu un cancer al limbii, mi-a zis, in ziua externarii sale, ca afectiunea sa nici macar nu il mai deranjeaza. „In 98 de ani mi-a fost si bine.’ In aceeasi incapere am cunoscut si medicul chirurg al centrului, o femeie inca tanara si cu ochii sclipitori, care mi-a explicat cum a ajuns sa renunte la cariera de spital in urma unei experiente personale. „Am venit aici ca sa ma asigur ca oamenii acestia sunt tratati asa cum as fi vrut eu sa fiu tratata cand am trecut prin asta’, mi-a motivat decizia ei. Si apoi, mi-a explicat cum a trebuit sa treaca de la mentalitatea de medic de spital la cea de specialist in ingrijire paliativa, spunandu-mi cum, in fosta ei viata, orice pacient plecat (caci acesta a fost eufemismul pe care a ales sa il foloseasca) era un esec in vreme ce, azi, invata in fiecare zi ca e important si cum pleci de aici. Si, in final, am intalnit-o si pe Lavinia, asistenta careia nu ii place prea tare sa vorbeasca, dar care mi-a zis cel mai frumos lucru pe care aveam sa il aud in ziua aceea. „Noi incercam, pe cat posibil, sa facem lumina.’
Lumina aceasta a fost lucrul pe care l-am intalnit in fiecare dintre incaperile pe care le parcurgeam la inceput cu teama, apoi din ce in ce mai linistita. Ramasese in incaperea goala rezervata celor care ingrijesc pacienti la domiciliu, plecati pe teren la ora la care am ajuns eu acolo. Era pe holurile cu miros de dezinfectant si in curtea de langa lac, era in etajul superior, rezervat copiilor, si in biroul celor care scriu proiecte pentru finantari sau incearca sa schimbe legi, unde am aflat de micile lor victorii – unele dintre ele, semnificative pentru toti bolnavii din tara, asa cum a fost schimbarea regimului opioidelor, care a facut ca aceste substante sa devina mult mai accesibile tuturor celor care au nevoie de ele. Era lumina peste tot si cand am plecat, desi se pusese ploaia, iar domnul Popescu, pe care il cunoscusem mai devreme, hranea pisica din fata centrului cu portia lui de mancare.
Daca vrei sa ajuti HOSPICE Casa Sperantei, poti dona in oricare dintre conturile de mai jos:
LEI: RO30 RZBR 0000 0600 1220 1968 Raiffeisen Brasov
USD: RO25 BPOS 0800 2606 441 USD01 Banc Post Brasov
EUR: RO78 BPOS 0800 2606 441 EUR01 Banc Post Brasov
GBP: RO04 BPOS 0800 2606 441 GBP01 Banc Post Brasov
LEI: RO49 BPOS 8520 2606 441 RON01 Banc Post Bucuresti
SWIFT: BPOSROBU CUI: 4921504 Fundatia HOSPICE Casa Sperantei
De asemenea, poti face voluntariat, poti directiona 20% din profitul companiei pe care o reprezinti, sau 2% din impozitul tau pe venit. Poti dona si prin intermediul cutiilor de donatii pe care le gasesti in Help Net, Farmaplus, Mol, Rompetrol, Noriel, Mothercare, Hervis, Lidl, Sergiana si la multi alti parteneri, sau poti participa la evenimentele HOSPICE unde se strang fonduri. Afla mai multe despre cum te poti implica si despre activitatile HOSPICE Casa Sperantei pe www.hospice.ro.
Foto: www.fotografultau.ro; Dragos Asaftei