Intimplarea a facut sa urmaresc o emisiune pe TV5. Se numeste Panique dans l’Oreillette, principiul fiind ca prezentatorul show-ului pune celor doi invitati intrebarile pe care i le sufla, in ureche, rudele si prietenii acestora. Emisiunea pe care am prins-o ii avea ca invitati pe Miss France 2001, Elodie Gossuin, si pe unul dintre cei mai celebri imitatori francezi, Yves Lecoq.
Dincolo de formatul acestui divertisment (care presupune o logistica destul de complicata), ceea ce m-a facut sa ma uit la ea pina la capat este perfecta ei urbanitate. E un cuvint atit de neobisnuit pentru televizualul romanesc incit pare din limba sparga – limba nascocita de Nina Cassian pentru sonetul care incepe (il stiu pe dinafara) cu versurile: „Au inmurit drumatice miloave / Sub rocul catinat de niturasi…'
In tara sparga, asadar, e foarte posibil, ba chiar probabil, sa dai peste niste oameni care vorbesc corect, se comporta civilizat si, chiar si atunci cind se imbraca mai decoltat, nu-si pun poalele in cap. Urbanitatea inseamna ca lumea, atunci cind glumeste (si se glumeste mult si in tara sparga), nu face bancuri fizice, iar Miss-ele, atunci cind sint blonde (cazul Elodiei Gossuin), au grija sa glumeasca ele insele apropo de „nefericirea fizica' de a fi blonda… Elodie, in orice caz, e o femeie nu doar frumoasa (doar a fost aleasa Miss France si a 5-a Miss in clasamentul international!) si nu doar (fatalitate!) blonda, dar a fost si premianta la matematica (iar o proba de rezolvare a unei ecuatii, de fata cu publicul, a demonstrat ca n-a fost premianta degeaba).
In concluzie: Elodia francezilor este o tinara desteapta, cu bun-simt, cu o familie minunata si care, intrata in politica (nimeni nu e perfect!), este laudata – pentru calitatile ei – chiar si de adversari. Va imaginati ceva similar pe scena publica de la noi? Daca da, visati mai departe… Emisiunea cu pricina m-a facut sa ma gindesc (desi nu acesta era scopul ei) la halul in care arata audiovizualul romanesc, la halul in care arata societatea romaneasca si la halul in care se comenteaza pe forumurile romanesti.
Scurt spus: o femeie frumoasa, la noi, n-are nici o sansa. Daca e blonda, prejudecatile masculine au decretat ca e proasta – iar unele emisiuni TV, ziare etc. fac „show' din aceasta prejudecata. Daca nu e blonda, dar e frumoasa, bogata si desteapta, forumurile – aceste rasaduri mereu vii ale frustratilor care sint si uriti, si saraci, si prosti – dau pe-afara de injuraturi, de trimiteri pe centura si de alte „trimiteri' imunde.
Nu doar ca succesul este prost vazut in Romania – oftica si optica populare atribuindu-i resorturi impure; dar succesul unei femei frumoase este vazut ca o ofensa adusa stramosestilor prejudecati. De la Ana lui Manole la Elodia lui Diaconescu, singurele romance pe care romanul le accepta drept celebre trebuie sa fie moarte. (Sau plecate, vezi Nadia.) Daca ramin in tara si le iau fata barbatilor, sint niste… (cuvint care nu exista in limba sparga!)
Articol publicat in ELLE Noiembrie 2010