O romanca a reabilitat un azil de batrani in doar un an de zile

Maria Holtzhauser este o romanca normala, precum noi toti. Ceea ce o face speciala este inima ei mare. Femeia a reabilitat un azil de batrani din Giurgiu in doar un an de zile din donatii si cu ajutorul voluntarilor.

Maria Holtzhauser a inteles cat de pretioasa este viata si a decis sa vina in ajutorul batranilor. Poate nu intamplator, romanca are o poveste de viata dureroasa. A fost crescuta in orfelinat si ca si cum asta nu era de ajuns, s-a imbolnavit si de cancer la gat. O luptatoare, Maria a supravietuit cancerului si a demonstrat ca boala nu doar ca te face mai tare, dar si mai bun.

Sute de donatori si voluntari au fost mobilizati de romanca pentru a veni in sprijinul a 40 de batrani de la un azil din comuna Hotarele, Giurgiu. Fara a astepta vreo recompensa, Maria Holtzhauser a trimis mii de mailuri catre tot soiul de firme si a mobilizat toate cunostintele ca voluntari pentru a imbunatati conditiile de trai ale acestor bunici, conform site-ului stirileprotv.ro.

Pana acum un an, cladirea fusese un orfelinat comunist transformat in azil, neutilat si cu conditii de trai precare. Cu perseverenta, aceasta a strans produse in valoare de zeci de mii de euro. Diversi donatori, in frunte cu Maria, au pus frigidere, climatizare, draperii şi desene. Spre incantarea varstnicilor, Maria a reusit sa transforme un azil trist, intr-un camin primitor.

„Pe bunicii de la Hotarele nu mi-a fost greu sa-i gasesc pentru ca avem deja cativa ani de cand ajutam familiile nevoiase din zona. Eu am fost un copil institutionalizat asa ca albul acela rece imi da fiori. Si atunci m-am gandit sa incerc sa transform un azil intr-o casa. Una adevarata, cu zambet, culoare si cu drag. Si zic eu ca in mare parte am reusit. Caminul s-a deschis in decembrie anul trecut, dar eu l-am „preluat’ pe 4 martie, cu 17 batrani. Si de-atunci au devenit familia mea si eu a lor. Acum sunt 32 de beneficiari. Caminul arata altfel: are aer conditionat, perdele, draperii si jaluzele in spatiile tehnice, are aspirator, masa si fier de calcat profesionale'.

Bunicii au camere vesele, cu lenjerii de pat, halate si prosoape de baie, dar si instrumente medicale de sustinere precum scaun ajutator de baie, carje si carucior cu grup sanitar inclus.

Medicamentele necesare punctului de prim ajutor al caminului sunt sustinute de Scoala Shakespeare din Bucuresti. Problema scutecelor, dar si a unor produse de ingrijire, este la fel in parte, rezolvata prin sponsorizari. Inca mai avem multe de facut, dar le luam pas cu pas. Ne sunt alaturi sute de persoane, majoritatea vor sa ramana anonimi.'

Femeia si-a tras forta din bucuria batranilor fara de ajutor si a mers si mai departe cu sprijinul. Aceasta a mobilizat mai multi medici din Bucuresti sa ii trateze pe varstnici. Unul dintre acestia a promis chiar ca ii va opera pe batrani.

Bunicul Ion, de 91 de ani, a auzit de veste si asteapta cu nerabdare sa fie vizitat de medicul oftalmolog. Nu prea mai vede de ani buni si spera ca doctorul il va face bine. Maria Holtzhauser a declarat pentru stirileprotv.ro ca: Putem spera intr-o imbunatatire a acuitatii vizuale. Vestile nu-s tocmai rele.’

„Vineri au fost consultati toti bunicii, li s-au masurat diopriile si testat acuitatea vizuala de catre cei de la AVA OPTIC. O alta firma m-a contactat sa le asigure gratuit ochelari. Cazurile grave au nevoie de operatie si ne vom stradui sa gasim doctori sa-i ajute. Una dintre cele mai importante campanii este CARAVANA MEDICILOR CU SUFLET pe care o vom organiza luna aceasta in parteneriat cu Spitalul Monza si va aduce la camin medici de mai multe specialitati sa-i consulte pe bunici si sa le stabileasca o conduita terapeutica, adaptata nevoilor fiecaruia', a adaugat aceasta.

„Fiecarui bunic îi stiu povestea. Ii cunosc mersul, vocea si tremurul din ea. Ii cuprind mana si-i sarut urmele lasate de vreme pe chip de lacrimi si de durere. Nepasarea doare si uneori ucide. Eu vreau ca seniorii sa stie ca sunt iubiti si pretuiti si ca nu sunt singuri. Au mare nevoie de iubire si de zambet. Au nevoie de noi. Iar anumite lucruri pentru a fi povestite, trebuiesc intai traite. Si apoi, planse…', ne-a povestit doamna Maria Holtzhauser.