Cand vine vorba de moda sustenabila, Sheena Matheiken stie sa faca un statement. In anul 2009 ea a initiat un proiect, numit The Uniform Project, prin care a vrut sa demonstreze lumii ca poate purta timp de un an o rochie, fara sa devina o aparitie plictisitoare. Sigur, a avut vreo cinci versiuni ale aceleiasi Little Black Dress, pe care a creat-o impreuna cu designerul Eliza Starbuck, astfel incat sa fie suficient de versatila atat in sezonul rece, cat si in cel cald.
De asemenea, Sheena a tinut mortis sa nu isi cumpere nici o alta piesa vestimentara pentru a-si accesoriza tinuta, ci sa se foloseasca doar de ce avea ea prin sifonier sau de accesorii imprumutate sau donate de prieteni. In scurt timp, proiectul ei a devenit viral si a dus in final la strangerea a o suta de mii de dolari, bani care au fost donati catre Akanksha Foundation, organizatie care se ocupa de educatia copiilor saraci din India. Un motiv suficient de bun pentru a face din Sheena Femeia ELLE a anului in State.
Nascuta in Irlanda din parinti indieni, Sheena s-a mutat la New York in urma cu 15 ani pentru a-si finaliza studiile de design. Am intalnit-o la TIFF, in calitate de producatoare a filmului din competitie The Voices of the Voiceless, regizat de sotul ei, Maximon Monihan, pe care l-a cunoscut chiar in timpul derularii The Uniform Project. El avea de facut un interviu cu un alt artist pentru o revista turceasca, ea devenise deja cunoscuta cu proiectul ei. Asa se face ca o discutie care trebuia sa se incheie in jumatate de ora pe Skype s-a lungit la trei ore. Vezi bine, baiatul stia sa puna intrebarile corecte. Sa vedem daca reusim acelasi lucru…
ELLE: De unde ideea uniformei?
Sheena Matheiken: Eu am crescut in India si am frecventat scolile publice, unde se purtau uniforme. Ideea e ca, la un moment dat in viata, fiecare dintre noi ajunge sa poarte o „uniforma si majoritatea oamenilor ajung sa urasca acest lucru. Dar atunci cand persoanele sunt obligate sa poarte uniforme, personalitatile incep sa iasa la suprafata in moduri mult mai subtile: felul in care cineva isi ruleaza manecile sau isi poarta fusta scoate la iveala caracterul persoanei respective. Mie nu mi se pare important sa cumperi si sa detii multe lucruri sau sa tii pasul cu trend-urile. Multa lume a vazut doar partea fashion din proiectul meu. Insa scopul a fost acela de a demonstra ca stilul este ceva foarte subiectiv si profund. Fiecare persoana are o relatie cu hainele pe care le poarta, iar imbracatul este o parte importanta a rutinei zilnice. Insa eu, atunci cand ma imbrac, nu zabovesc prea mult asupra alegerii hainelor, iar dupa ce ma imbrac nu ma mai gandesc la ce port. Asa ca, in timpul proiectului, am incercat sa nu petrec mai mult de 30 de minute pentru a-mi alege hainele in fiecare zi. In mod normal, nu as purta toate acele lucruri, insa am facut-o pentru a promova un punct de vedere. Pe parcursul anului respectiv, am devenit un personaj care putea fi oricine.
ELLE: Cum iti explici popularitatea pe care a capatat-o proiectul?
S.M.: Am reusit sa il facem foarte interactiv pentru public. Website-ul avea anumite sectiuni unde oamenii puteau sa eticheteze fiecare tinuta si chiar au devenit foarte creativi cu aceste etichete. De asemenea, exista optiunea de a dona accesorii, pe care eu le purtam cu rochia, ajungand astfel sa promovam designeri din toata lumea. Cu ajutorul eBay am reusit sa vindem aceste donatii in scop caritabil.
ELLE: Ce ecouri din proiect se regasesc in comportamentul tau vestimentar de acum?
S.M.: Incerc sa fiu atenta atunci cand cumpar ceva. Cand vad o haina draguta, ma gandesc: „Oare unde si cum a fost fabricata?. Am auzit in repetate randuri ideea: „O, dar este o haina ieftina si oamenii isi pot permite sa o cumpere!. Cred ca e mult mai OK sa dai mai multi bani pe un lucru de calitate, care poate fi purtat mai mult timp. Am foarte multi prieteni care cumpara haine mass market, dar daca ar aduna sumele cheltuite pe acestea, ar realiza ca, cu banii respectivi, puteau cumpara mai putine piese vestimentare, e drept mai scumpe, dar de o calitate superioara. Imi place industria modei, mi se pare o forma de arta incredibil de creativa. Nu sunt insa de acord cu ceea ce face industria din aceasta forma de arta: si anume, transforma un obiect de arta intr-o copie pe care toata lumea ar trebui sa o aiba. Asta omoara toata creativitatea. De fapt, nimeni nu are nevoie de foarte multe haine… dar aceasta este o parere subiectiva.