Aproape de ora bilantului anual, Mihaela Nicola marturiseste care a fost cea mai mare implinire a sa in anul care se sfarseste.
Am deformatia (profesionala) a bilanturilor la sfirsit de an si la foarte inceputul fiecarei noi etape. Si am aplecarea perpetua spre (auto)analiza ca forma unica de a scana repere, de a imprumuta valori si de a sti in ce directie e progresul. Imi place sa-mi sfirsesc zilele cu zimbetul impacat al celui ce a mai descoperit o minune, a mai facut o fapta memorabila, a mai sudat o caramida la constructia propriei binefaceri. Imi pace sa intimpin diminetile cu o lista lunga de lucruri ce trebuie desavirsite rapid, in cadenta. N-am numai zile cu farmec, dar incerc sa le infrumusetez pe fiecare. N-am numai nopti line, dar incerc sa le presar pe fiecare cu vise parfumate. N-am numai ani linistiti, dar la capatul fiecaruia imi aleg doar sursa de izbinzi si bucuriile care sa ma inspire pentru anii ce vin.
In anul trecut am avut una dintre cele mai savuroase impliniri ale maturitatii. Am cistigat un prieten! Am avut, fireste, momente de cumpana, tristeti apasatoare, indoieli, tradari, dezamagiri si neputinte. Am avut bucurii traite cu voluptate, impliniri la care nu as fi stiut sa aspir, surprize fermecatoare de destin, vise desavirsite intr-o realitate mereu mai frumoasa decit cea pe care mi-o propun eu. Recunoasteti alternanta, nu-i asa? Recunoasteti succesiunea felului in care se impletesc momentele noastre de indoiala cu cele care aduc certitudini frumoase?
E complicat, la capatul unui (alt) an de viata, sa alegi cea mai notabila satisfactie. La unii dintre noi succesul se masoara in ascensiuni ierarhice, la altii in rotunjimea contului bancar. La unii dintre noi succes inseamna poza de familie, premiul copiilor la scoala, casatoria mult visata sau pur si simplu intilnirea cu ceea ce se va numi „iubirea vietii'. Altii definesc succesul ca fiind o suma de excursii in locuri neumblate ale planetei, extinderea propriei companii, investitii rodnice, achizitii de table lucioase in forma de autoturism sau cutii aspectuoase de beton intitulate „casa'. Desigur, toate cele de mai sus au valoare, importanta si pe alocuri substanta. Dar citeodata, nici macar insumate nu reusesc sa defineasca o viata frumoasa.
Pentru mine, implinirea cea mai de seama a anului trecut este aceea ca am dobindit un suflet in fata caruia pot lasa la o parte scutul cu care imi protejez intimitatea. Am descoperit un om dintre cei rari care gindesc in profunzime, dintre cei care nu judeca invelisul, ci fondul. Am inca un prieten devotat! stiu, cu totii avem zeci de prieteni cu care ne bucuram timpul liber, cu care ne revedem placut la aniversari. Avem prietenii adolescentei si pe cei adaugati in timp. Tuturor ne suna telefonul in ziua de nastere si toti avem de facut daruri oamenilor dragi. Avem apropiati, cunoscuti, amici, parteneri, colegi, vecini, confidenti cu care impartasim conversatii indelungi, cupe de celebrare a momentelor speciale sau pur si simplu timp, clipe de desfatare.
Dar prieteni, PRIETENI AUTENTICI, citi prieteni adevarati reusim sa ne facem in anii convulsivi si egocentrici ai maturitatii? Pentru mine, faptul ca am dobindit UN prieten este cea mai frumoasa si nepretuita bucurie a anului trecut.
E un om cu aspect frumos si imi face placere sa-mi cufund privirile in farmecul lui desavirsit. Savurez si eu complimentele pe care le primeste. Ma imbrac frumos la intilnirile noastre, caci nu vreau sa maculez fundalul pe care este admirat. Este un om discret si certitudinea ca ceea ce povestim ramine doar intre granitele prezentei noastre este cel mai important confort pe care mi l-a oferit cineva de-a lungul vietii. Este un om altruist. Asaza cu adevarat lucrurile intr-o prioritate care tine cont de ceilalti inainte de a-si oferi siesi atentie. Are zestrea cea mai valoroasa a bunului-simt molipsitor. Asculta. Cumpaneste. Gindeste. Nu condamna, ci intelege. Nu aclama, ci demonstreaza. Nu birfeste, ci trece suav cu ingaduinta peste viciile celorlalti. Are bagajul echilibrului interior care cristalizeaza si judecatile si comportamentul. Este generos. Este voluntar. Este instruit si poleit cu harul rabdarii. E lipsit de vanitatea recunoasterii sociale cu sclipici. E lipsit de pasiunea pentru intrigi si nu stie tesatoria rautacioasa de a plasa obstacole in drumul altora catre izbinzi. Are simtul umorului si puterea de a se reinventa admirabil. Are forta interioara de a se construi pe sine si a contribui intre timp la altoirea unor (alte) modele care sa ne inspire.
Nu-i asa ca e un privilegiu sa ai in apropiere un astfel de om? Si nu-i asa ca prietenia unui astfel de om te modeleaza, te inspira, te ajuta sa devii mai bun? Ii sint recunoscatoare ca si-a asezat sufletul in palmele mele si ca mi-a innobilat existenta. Ii sint recunoscatoare ca am descoperit un om rar, cu chip de femeie seducatoare. Caci, da, prietenul meu este o… EA.
Da, exista si astfel de femei! Stiu, e o surpriza rara in decorul aflat la indemina. Dar exista astfel de femei si ma inclin cu admiratie in fata modelului pe care il ofera. Priviti cu atentie in jur si ridicati stacheta selectiei la nivelul unor insusiri cu adevarat valoroase. Daca dedicati anul viitor unor astfel de cautari veti avea prieteni mai multi si vom sarbatori peste 12 luni o lume mai frumoasa.
Drepturile de autor provenite din publicarea acestui articol sint donate fundatiei „the group'.
Text: Mihaela Nicola; Foto: Dreamstime