O PATĂ DE CULOARE LA SORBONA
Cu privirea ridicată uşor deasupra ochelarilor, profesorul Paul Sonday privea studenții aşezați în sală. Figurile noi, uşor timorate, dar pline de entuziasm, ale tinerilor care veniseră să studieze dreptul la Universitatea Sorbona, din Paris, îl umpleau de mândrie. Avea să pregătească o nouă generație de avocați! O pată de culoare între costumele terne, bărbăteşti, îi atrase brusc atenția. O-la-la, şopti în barbă, scandalizat. O femeie! O femeie la cursuri!! Aşa ceva era de neconceput! — Fără femei! începu să zbiere. Fără femei! Știința se face între bărbați!
Era în 1884, tânăra femeie se numea Sarmiza Bilcescu şi venea din România, de la Bucureşti. Familia şi prietenii îi spuneau Miza. Când era mică, pentru că se lua la trântă cu băieții, o porecliseră Voinica. A avut mult de furcă cu profesorii francezi, care nu erau de acord ca o femeie să urmeze studii juridice la universitatea lor prestigioasă. Aşa ceva nu se mai pomenise! Poate la litere sau la arte ar mai fi avut ce să caute… Dar la drept? Cum ar putea o femeie să studieze legi, să pledeze, să participe la procese, când misiunea ei în viață trebuie să fie casa, copiii, soțul? Paul Sonday nu era singurul care gândea aşa… Profesorii refuzau să o privească pe Sarmiza la cursuri, iar la examene îi punea întrebări care s-o pună în dificultate. Până şi portarul facultății îi făcea greutăți, nelăsând-o uneori să intre în clădire!
Dar chiar şi tabuurile cele mai stricte pot fi doborâte, în cele din urmă. Sarmiza a avut-o alături pe mama ei, care o încuraja mereu să meargă mai departe şi să nu se dea bătută. — Într-o țară în care chiar şi pe uşile închisorilor stă scris „Libertate, Egalitate, Fraternitate', nu puteți împiedica o femeie să se instruiască doar pentru că este femeie! le-au spus ele profesorilor. Și, încet-încet, aceştia au fost nevoiți să accepte evidența: Sarmiza era o studentă strălucită! În 1887 şi-a luat licența în ştiințe juridice, iar pe 12 iunie 1980 a intrat în istorie, devenind prima femeie din lume care a obținut titlul de Doctor în Drept al Universității din Sorbona. Atenția întregii lumi s-a îndreptat atunci către ea: a fost aplaudată de colegi şi profesori şi a apărut pe prima pagină a ziarelor din presa internațională, devenind o inspirație pentru alte femei care visau să devină avocat.
Sarmiza Bilcescu-Alimănişteanu (1867, Bucureşti – 1935, Româneşti-Muscel) a fost prima româncă avocată şi prima femeie din lume cu un doctorat în ştiințe juridice – titlu obținut la Universitatea din Sorbona, cu teza „Despre condițiunea legală a mamei în dreptul român şi francez'. Deşi a fost prima femeie admisă într-un barou din România, Sarmiza nu a profesat avocatura, dedicându-se activismului şi carității. A candidat, în anii 30, pe listele Partidului Național Liberal. A militat intens pentru dreptul femeilor la educație.
Text Adina Rosetti, ilustrații Anca Smărăndache