„Pleci in Vietnam?! Ce cauti acolo? Nu stii cum e in comunism?' Cam asta a fost genul de reactie de care am avut parte atunci cind povesteam entuziasmata prietenilor despre excursia in care aveam sa plec. Vietnamul e intr-adevar o tara destul de expusa etichetarilor. Spune-i „Vietnam' unui american si acesta se va gindi imediat la elicoptere, jungla si tot felul de scene din filmele de razboi. Spune-i acelasi cuvint unui francez si acesta s-ar putea sa aiba fantezii legate de romanul lui Marguerite Duras, Amantul, Indochina si cafenelele de pe Rue Catinat din Saigon. Cit despre români, asa cum am constatat personal, acestia asociaza Vietnamul comunismului. Deh, fiecare cu traumele lui…
Numai ca ceea ce am vazut in Vietnam nu seamana deloc, dar deloc, cu ceea ce am trait noi pina in 1989. De la traficul innebunitor la cladirile ametitor de inalte, din sticla si metal, ale companiilor din intreaga lume, pina la pietele supraincarcate de produse si magazinele brand-urilor de lux (unele dintre ele nici acum prezente in tara noastra), Vietnamul nu are nimic din cenusiul, disperarea si izolarea României ceausiste. Sigur, exista un singur partid politic, dar… vorba ghidului nostru: „tinerii nu sint deloc interesati de politica'. Ceea ce nu-i greu de inteles atita timp cit, in urma relaxarii ideologice si a reformelor economice si politice de dupa 1986, economia Vietnamului a inregistrat in ultimii ani una dintre cele mai spectaculoase cresteri din lume.