Nu pui limite pentru că nu vrei să rănești, să creezi un conflict, să fii respinsă. Îi menajezi pe ceilalți, dar, în final, tu ai cel mai mult de pierdut.
De ce este necesar să pui limite? Nu doar ca să te protejezi, ci și să trăiești după propriile reguli, în acord cu principiile și valorile tale morale, ca să ții cont de ce ai tu nevoie și e important pentru tine. Dar, uneori, fără să intenționezi asta, te lași prinsă în hățișuri relaționale care nu-ți fac bine și comportamente care se întorc împotriva ta.
… celorlalți pentru că e mai ușor așa. Alternativa? Să privești cu ochi limpezi și să-ți asumi că nu țin cont de tine și dorințele tale. Iar asta doare. Ca să îi poți menține în viața ta fără să intri în capcana fricii de singurătate. Un semn de limite deficitare e și atunci când îți asumi o vină care nu este a ta, ba chiar accepți și pedeapsa aferentă.
Deciziile tale sunt trecute cu vederea, la fel și opinia ta. Tu faci continuu compromisuri, fără ca să vină și rândul altei persoane în acest sens. Nu contează aproape niciodată ce spui, ce vrei. Nu ești consultată, ci pur și simplu informată.
… tocmai pentru că lipsa de limite permite intrarea în viața ta a acelor oameni care vor să te controleze, să te manipuleze. Ieșirile teatrale pot fi chiar una dintre armele care îți mențin submisivitatea. Lipsa lor de echilibru emoțional se reflectă și în relație, care este marcată de intrigi, jocuri de culise, certuri, despărțiri și împăcări multiple. Inutil de spus că nu te simți respectată. Tocmai pentru că ești atât de permisivă, oamenii învață că se pot comporta cu tine oricum, fără să obiectezi.
Nu mai știi să iei decizii, ori dacă asta se întâmplă ești foarte anxioasă în ceea ce privește corectitudinea lor. Ba chiar te răzgândești des, te consulți cu toată lumea, și în final alegi o variantă validată de grup și care nu este a ta. Până la urmă această valorizare slabă și stimă de sine scăzută nu doar că este întreținută de acest comportament de pleaser, dar iată că te afectează pe toate planurile.
Să le faci pe plac tuturor, să te ocupi de nevoile emoționale ale tuturor și mai puțin de ale tale, în mod cert devine foarte epuizant. Uneori simți că se profită de tine, te simți ca o victimă, copleșită, cu resurse din ce în ce mai limitate. Nu este exclus chiar să dezvolți tulburări de anxietate sau depresie.
Foto: PR