Nu te obliga să faci asta atunci când treci printr-o despărțire. Devine și mai dureros

Pe principiul Zoe fie bărbată, când treci printr-o despărțire vrei să îți ții în frâu toate emoțiile negative și, ca și cum pocnești din degete, totul este brusc ok.

O despărțire nu are un buton de off pentru durere. Sau există unul nesănătos, pe moment, sub forma protecției detașate sau autoliniștirii, dar când dai nas în nas cu emoțiile, ele vin din urmă cu dobândă. Poți să intri într-o etapă în care e ca și cum nu simți nimic, parcă nimic nu te poate atinge. Sau în cea în care îți îneci amarul în muncă, mâncare, shopping, flirt, întâlniri pe bandă rulantă, sex, dar aceastea funcționează temporar.

Nu contează că tu ai inițiat despărțirea sau ai fost părăsită, doare oricum. Și în niciun caz nu te forța să nu faci lucrurile care urmează, căci împiedică vindecarea.

Nu te forța să nu te gândești la el

Vrei să ștergi totul cu buretele, ca și cum nu a existat. Dar o dată cu asta vrei să elimini și clipe frumoase, un parcurs al tău influențat de el, ani sau luni din viața ta și niște lecții prețioase care poate chiar vor fi utile în viitor. Studiile arată că indiferent cât de controlată vei fi, gândurile tale tot vor zbura la el. Pur și simplu ai nevoie de un timp de vindecare.

E ok să elimini anumite lucruri care te teleportează mental și emoțional în relație. De la inelul de logodnă la câteva haine uitate și pe care nu vrea să și le recupereze. Unele persoane chiar au zugăvit și au schimbat mobila după ce el s-a mutat. Ajută să îndepărtezi anumiți stimuli, dar și să îți umpli timpul cu activități sănătoase care lucrează ca o distragere cu efecte benefice. Să faci sport, un curs online, să citești niște cărți interesante din care chiar să înveți ceva etc.

Nu te obliga să suprimi emoțiile negative

Ați divorțat, aveți un copil sau o afacere împreună. Așa că de dragul funcționalității vrei să fii o doamnă până la final. Nu vrei să faci scene, să ai vreun comportament deplasat, ceea ce e în regulă. Dar nici nu îi pui limite, nu ai o discuție în care să îi spui ce simți. Nu faci asta nici măcar în oglindă. Sau nu îți permiți să fii furioasă pe el nici când ești singură acasă, între patru pereți. Practic nu îți dai voie să metabolizezi emoțional ceea ce se întâmplă.

Falsitatea după despărțire: mă simt extraordinar

Sigur, te poți simți eliberată, că ceea ce s-a întâmplat e până la urmă în favoarea ta. Dar sunt și momente când te simți tristă, ruminezi mental la cele petrecute. Ai nevoie să îți simți aproape prietenii și familia, să te simți iubită și prețuită de ei. Poate te vei simți singură, că nu ai suficientă încredere în tine, iar validarea lor va fi una sănătoasă.

De asemenea, gândește-te la resursele tale interioare. Cum ai gestionat despărțirile în trecut? Ce ai făcut greșit și ce a fost în folosul tău? Care sunt resursele pe care le poți folosi și acum? Oricum, nu uita că dacă te prefaci că totul este bine nu ai cum să te vindeci…