Câteodată ești confuză și nu știi să faci diferența între intenții bune, ajutor și manipulare? Situații când mama partenerului tău e prea intruzivă.
Probabil că experiența de viață și de relații ți-a arătat că să o ai de partea ta pe mama partenerului de cuplu este până la urmă de folos. Există acele loialități pe orizontală față de generația din care faci parte, cuplul format, dar și loialități pe verticală, transgeneraționale, față de părinți, familia în care te-ai născut și strămoși. Prin urmare un conflict cu mama lui îl plasează pe partenerul tău între ciocan și nicovală. Asta nu înseamnă să accepți orice, să capitulezi și să nu setezi limite sănătoase. Iar dacă nu știi când prea mult e chiar prea mult, iată câteva sugestii.
În primul rând trebuie să te întrebi dacă te simți suficient de confortabil cu ideea ca mama partenerului tău să îți dea sfaturi de relație. Poate mai degrabă vrei să le primești de la mama, mătușa, bunica ta, să discuți cu niște prietene. Să nu uităm că fiecare are o perspectivă proprie influențată de educația primită, vremurile în care a trăit și experințele trăite. Dacă tu vrei să îi ceri un sfat e alegerea ta, dar atunci când ea de una singură vine și te învață ce înseamnă cuplul, cum să procedezi, fără să îi ceri asta, discutăm de o încălcare a limitelor și forțarea asupra voastră a unui model propriu de relaționare.
Fiecare animal își apără puiul, iar asta e valabil și la oameni. Indiferent câți ani are puiul sau ce a făcut. Intervenția exterioară în certurile voastre trebuie să se facă sub forma unui arbitraj imparțial, iar cineva foarte apropiat ție sau lui prea puțin probabil să poată da dovadă de obiectivitate.
O mamă supraprotectivă în copilărie își menține comportamentul și când copilul devine adult. O face din iubire, protecție, însă mesajul transmis copilului este că el nu poate, nu se descurcă, nu este suficient de bun să reușească. Acest comportament de supraprotecție și control poate fi transferat și asupra ta sau a relației. Ce faci, unde ești, ce faceți, unde vreți să plecați, ce planuri aveți etc. La polul opus este mama cu tendințe narcisice unde controlul este o modalitate de satisfacere a egoului.
Asta se întâmplă mai ales când locuiți împreună cu părinții lui. Nu mai sunteți un cuplu de sine stătător, ci copii asimilați cuplului în vârstă. Capacitatea voastră de decizie în casă este pusă la îndoială sau limitată, la fel și independența, autonomia, de la aspecte banale precum treburile casnice până la unele mai complexe.
Mama partenerului are experiență, a trecut prin diferitele etape cu propriii săi copii, deci știe ea cel mai bine. Nu acceptă limitele pe care i le puneți, regulile create de voi pentru educarea copiilor. (In)conștient vă sabotează autoritatea în fața copiilor și o face fățiș sau numai când este singură cu cei mici.
Că poate era în zonă și s-a gândit să treacă pe la voi. A gătit ceva bun și a vrut să vă facă o surpriză. Știa sau și-a imaginat că sunteți plecați și a vrut să facă ordine. Erați în vacanță și pe lângă curățenie, a spălat și niște rufe, a rearanjat dulapul, fără să i se fi cerut asta. Practic este vorba despre o intruziune în intimitatea cuplului vostru. Locuiți împreună? Intră în cameră de cele mai multe ori uitând să bată la ușă și să primească aprobarea să intre.
E minunat că v-a sprijinit financiar, v-a oferit o anumită sumă de bani sau v-a împrumutat cu o perioadă lună de restituire. Gestul e frumos și binevenit. Când este folosit ca manipulare, să nu îi puteți spune nu, vă reproșează sau vă amenință cu retragerea sprijinului financiar dacă lucrurile nu se desfășoară cum dorește ea… Este un semnal de alarmă musai de luat în seamă.
Foto: PR