Ai momente când stai tu cu tine, iar în minte îți rulează obsesiv același gând: de ce nu te desparți. Aparent nu te-ar mai ține nimic acolo și fericită… nu îți mai amintești când te-ai simțit ultima dată împlinită alături de partenerul tău. Cu toate astea parcă ești blocată, și niște lanțuri imaginare te împiedică să pleci. Aceste lanțuri sunt reprezentate de tipare de familie, gânduri ce trezesc teamă.
Așa ai văzut acasă
Relația părinților tăi nu a fost deloc grozavă. Mama ta a zis de foarte multe ori că, dacă nu erați voi, copiii, era dusă demult. Sau că asta e viața și trebuie să stai să înduri, nu ai ce face. Practic unica variantă care ți-a fost prezentată a fost aceea a capitulării. A lui stau și îndur, nu îmi iau viața în mâini și fac ce îmi e mie bine.
Calcule matematice
Îți spui că ai o vârstă. Că te desparți, durează 1-2 ani până te vindeci emoțional, eventual încă 1 an până îți găsești pe cineva, apoi 2 ani până îl cunoști și vezi dacă lucrurile sunt ok sau nu între voi. Aduni circa 5 ani și te întrebi dacă merită agitația.
Speranța schimbării
Te ancorezi în momentele frumoase care au fost între voi, știi că e capabil să asculte, să ofere atenție, să iubească. Și îți zici că sigur se va regla situația, iar el va redeveni omul pe care îl știai acum câțiva ani.
Să nu se bucure altcineva…
… de tot ce ai construit, de toate eforturile tale. În plan material ați făcut multe, și el a evoluat enorm datorită ție. Simți cum ți se strânge inima la gândul că altă femeie va beneficia ulterior de toată munca asta a ta.
Copiii
Te temi să nu îi traumatizezi cu un divorț, fără să observi ce impact are asupra lor relația voastră cu probleme. Îți este frică să nu se detașeze de copii, că va face alții iar pe ai voștri îi va uita.
Lupta în sine
Partajul va fi costisitor, sigur el se va lupta pentru fiecare bănuț sau scobitoare. Nu va renunța la tot de dragul copiilor și ai anilor împreună. Casa nu o puteți tăia în două, creditele nu le poți susține singură. Ori nu are cine să te ajute, ori nu te simți confortabil să îți implici părinții. Partea financiară te copleșește și te face să dai pași înapoi tocmai din această perspectivă.
Nu cunoști altă viață
Treptat te-ai îndepărtat de prietenii tăi. Sau țineți legătura, dar fiind fiecare cu problemele sale, familii, job-uri etc vă întâlniți foarte rar. Toată existența ta s-a concentrat în jurul relației tale, aveți deja un cerc comun și îți spui că dacă te desparți rămâi complet singură. Perspectiva te paralizează, fără să iei în calcul faptul că relațiile pot fi reluate sau construite unele noi.
Citește și:
Reguli de relație utile de implementat indiferent de câtă vreme sunteți împreună
Foto: PR