După ce v-ați despărțit ai nevoie de sens, să înțelegi ce s-a întâmplat. Pentru ce ai nevoie de explicații? Ca să te desprinzi și să mergi mai departe...
V-ați despărțit și ai nevoie de o încheiere. Uneori o obții față în față, ori printr-un mesaj sau un telefon. Alteori nu ai șansa comunicării și încerci tu singură să pricepi ce s-a întâmplat. Unde s-a rupt, de ce, ce puteai să faci diferit, care a fost partea ta de responsabilitate. Ce comportamente să nu repeți într-o viitoare relație. Și chiar dacă primești încheierea, mult după poți analiza intens cele întâmplate. Atunci când înțelegi și faci pace cu trecutul, faci pace și cu tine.
Unul dintre voi (sau ambii) nu a fost suficient de matur. Ceea ce implică o relație cu note adolescentine și fuga de angajament sau responsabilitate. Conflicte care au escaladat rapid fără a fi rezolvate eficient, motive de ceartă care puteau fi evitate. Când există în cuplu această diferență de maturitate între parteneri, unul poate intra în rol de părinte pentru celălalt care se poate comporta precum un copil rebel.
… de iubit și iubită. V-ați ancorat prea mult în rolurile de părinți, de parteneri de afaceri (dacă e cazul), de îngrijitori ai părinților voștri, de oameni care au de rezolvat multe probleme. Nu ați hrănit relația de cuplu, care funcționează ca o entitate separată. Ați uitat poate să fiți prieteni și echipă, fiecare fiind prins de propriul lui parcurs personal. Prioritizarea carierei, fără timp suficient în cuplu, de multe ori subrezește relația. Tot legat de roluri, contează și așteptările (nerealiste) pe care le aveți unul de la celălalt și care nu se potrivesc cu viziunea proprie. De exemplu el se așteaptă să stai acasă, să crești copiii, iar tu îți dorești o nouă specializare, o a doua facultate sau să demarezi un mic business.
Ranchiună care s-a tot adunat, gafe cărora poate le-ați acordat prea multă atenție. Când îți tratezi partenerul din rol de judecător suprem, pândindu-i greșelile, nu îi mai oferi blândețe și nici nu-i mai vezi părțile pozitive, întrucât le urmărești asiduu numai pe cele negative. Lipsa capacității de a negocia și a ajunge la un compromis de asemenea nu oferă un prognostic prea bun.
Fără să ne ascundem după deget există și această variantă în care nu s-a investit îndeajuns din punct de vedere emoțional. În funcție și de stilul de atașament, un partener evitant își pune singur piedici în dezvoltarea intimității, iar cuplurile din doi evitanți nu prea au cum să funcționeze.
Confuzia și luptele personale, slabul control al furiei și impulsivității, faptul că nu știi cine ești și nu te iubești te pot determina să faci alegeri care nu sunt favorabile cuplului. În aceeași măsură ai senzația că nu poți avea grijă de relație pentru că întâi trebuie să ai grijă de tine, ori nu știi cum să faci asta, indiferent cât de mult ți-ai dori.
Foto: PR