Nu înțelegi de ce relațiile tale se termină după doar câteva luni? Aspecte pe care trebuie să le analizezi

Pur și simplu ai ghinion sau e ceva mai mult, inclusiv aspecte pe care le poți controla? Ce se întâmplă cu relațiile tale.

Relațiile tale parcă au un termen de expirare. După 3-4 luni se încheie, și nu pentru că vrei tu. Despărțirea este inițiată de partener și te-ai cam săturat să observi că se tot repetă tiparul. Nu ai noroc în dragoste, îți zici, și e primul decret care pleacă din mintea ta. Însă dacă antrenezi raționalul vei observa că nu e vorba despre noroc.

Le etichetezi tu greșit

Din prima poți recunoaște că nu sunt relații, ci mai degrabă situații. Sau prietenie cu beneficii, dacă vrei să le pui un nume. El nu și-a asumat o relație oficială cu tine, nu te numește iubita lui, iar comportamentul pe care îl are e unul confuzant. Pe de-o parte te caută în fiecare zi ca să întrețină povestea, poate chiar plecați undeva în weekend sau vine pe la tine, ieșiți în oraș, i-ai cunoscut câțiva prieteni. Dar nu se pune problema de imersie reală, reciprocă, în universul propriu. Nu există o perspectivă sau un plan de viitor. E foarte rezervat cu programul lui, se enervează dacă îi pui întrebări simple și spune că ești sufocantă, că se simte controlat.

Nevindecați

Abia au ieșit dintr-o relație, au divorțat recent sau sunt în procesul de separare, nici nu au depus actele. Sunt bărbați care lasă în urmă o relație serioasă, cu vechime, care desigur că nu vor să fie singuri. Care sunt încântați de perspectiva de a o lua de la capăt, până când îi lovește realitatea și faptul că nu sunt disponibili să investească emoțional real într-un nou cuplu. Încântarea se evaporă rapid deoarece nu sunt vindecați și sunt receptivi la orice altă distragere, inclusiv feminină.

Vânătorii de fluturași

Sunt îndrăgostiți de ideea îndrăgostirii, de fluturași și frumusețea începuturilor când efectiv totul e roz și nu trebuie să depună efort real. Nu efortul de a te lua de acasă, a-ți aduce un buchet de flori, a face o rezervare la un restaurant senzațional. Ci efortul de a ține cont și de tine, de a negocia, de a rezolva conflictele, de a fi receptivi la ceea ce le ceri. Spun că au un istoric bogat de relații și că ei chiar își doresc mult o relație, dar vor relația când e ușor. Și indiferent cât de compliantă este femeia care e cu ei, dornică să mulțumească, tipologia asta de partener evitant tot va găsi defecte căci le caută cu lupa.

Nu pot gestiona critica

În principiu sunt dominatori, vor ca totul să fie cum vor ei. Verbal afirmă cu hotărâre că ei țin cont de parteneră, dar în realitate nu o fac. De unde rezultă că nici nu te poți baza pe acest tip de oameni, orice le ceri îi scoate din zona de confort și adoră să primească, nu să și ofere. Iar când arăți cu degetul problema, nevoia ta neîmplinită, nu pot duce critica primită și reacționează dur la ea, uneori chiar prin încheierea relației. Deoarece nu vor să fie bătuți la cap, dar nici nu se uită la motivul pentru care se întâmplă asta.

Oare ce faci tu?

Fiecare are partea lui de responsabilitate în cuplu. Oare ai tendința de a fi exagerat de înțelegătoare? De a spera că iese ceva dintr-o situație care este evident în totală neconcordanță cu dorința ta? Te comporți distant, rece, superior? Ca și cum potențialul partener e băgat mai degrabă în zona prieteniei? Intri în competiție cu el sau ești foarte pretențioasă și ca atare pui mare presiune? Te răzbuni înzecit pe orice mică greșeală face?