Nu înțelegi de ce ești singură? Greșeli devenite tipar și prin care te plasezi în zona prieteniei

Faptul că ești singură poate avea legătură cu anumite raportări disfuncționale la potențiali parteneri prin care te descalifici chiar tu.

Nu știi ce e mai enervant, că ești singură și te-ai săturat de acest statut, sau șocul celor din jur care nu își explică de ce nu ești într-o relație din moment de conții tot pachetul ideal. Așa că sub această influență plasezi responsabilitatea în exterior. De vină este soarta, bărbații buni sunt toți luați, vârsta sau locurile în care ieși sunt nefavorabile etc. Dar care ar putea fi aportul tău în această dinamică ce nu îți satisface nevoia de conexiune și viață în doi? De ce ajungi să fii mereu prietena bună, nu și iubita?

Alegeri sigure

În spate poate fi o puternică teamă de suferință și fără să îți dai seama respingi categoric intimitatea emoțională, poate chiar și pe cea fizică. Îți este foarte simplu să ai aventuri sau prieteni cu beneficii de care chiar să nu te atașezi. Ori ți-ai început târziu viața sexuală și oricum nu prea faci sex, chiar nici nu simți nevoia. Ca atare lași să se apropie (relativ) doar persoanele de care nu ești atrasă și pe care le incluzi tu din start în categoria prieteniei, ținându-le la distanță. Indiferent cât efort vor depune nu au absolut nicio șansă să îți devină parteneri de cuplu. Vă distrați bine împreună, povestiți diverse lucruri, mergeți în vacanțe sau weekend-uri și ești surprinză când afli că vor mai mult. Și ori renunță și pleacă definitiv, ori la final rămâne doar prietenia și construiesc un cuplu cu altcineva.

Nu transmiți nimic…

… nici cel mai mic semn prin care să se înțeleagă că e o portiță deschisă spre drumul relației. El te place, tu la fel, dar te comporți ca și cum sunteți verișori primari sau cei mai buni prieteni din copilărie. Vrei ca el să se dea peste cap într-un proces de curtare în care ești de piatră. Dar și bărbații au nevoie de confirmări, iar dacă nu vorbim de vânători de trofee și pasionați de jocuri psihologice, în final relaționarea va fi lăsată la ceea ce pare a fi și unde te-ai băgat singură: doar prietenie.

Îți e confortabil așa

Și nu ai un impuls pentru a duce lucrurile la alt nivel. Știi că te place, reciproca e valabilă, nu e niciun dubiu pentru nimeni. Te ascultă când ai probleme, te ajută cu orice ai nevoie, te însoțește la evenimente de tip plus unu. Cumva vă jucați conștient de-a relația dar fără sex și asta dă un grad sporit de confort. Desigur nici nu ești dispusă să îți asumi pasul următor dintr-o indisponibilitate emoțională, și pentru a menține starea de fapt te angajezi în flirt și întreținerea speranțelor celuilalt. Să apară o altă persoană în timp ce există dinamica asta? La ce-ți trebuie o relație când e ca și cum deja ai una?

Nu știi ce vrei

Și preferi să îl ții în șah, într-o zonă de prietenie până când te decizi dacă vrei cu adevărat o relație cu el. Dar această anticameră e fără termen limită, îi dai tot felul de teste ca să te convingi că este alegerea cea mai bună. Însă termenul nedefinit plus probele de foc și statul de prieten vor deveni la un moment dat frustrante.