Am auzit adesea ca depresia doare, dar nefiind vreodata in aceasta situatie, aveam impresia ca este o nascocire a ipohondrilor sau a oamenilor negativisti, ca un pretext generic sa fie mohorati si atunci cand soarele straluceste si pasarelele canta. Insa, odata cu vestea sinuciderii lui Robin Williams, cred multa lume a realizat ca depresia e o afectiune periculoasa, care poate transforma un om aparent vesel intr-unul fara speranta.
La un moment dat am fost si eu pe cale sa cad in ghearele acestei boli. Ma despartisem de iubitul meu, lucru care i se poate intampla oricui. A fost o decizie pe care am fiert-o la foc mic o buna bucata de vreme si am trecut-o prin toate filtrele rationale si emotionale. Si o perioada a fost chiar OK. Mi-am vazut de viata mea, mi s-au conturat foarte clar in minte lucrurile pe care mi le doresc, de fapt. Dar cu toate astea, am simtit ca mi se taie picioarele cand am aflat ca el a fost vazut cu o alta fata! Si am perceput vestea ca si cum s-ar fi produs o rupere brutala a unui cordon ombilical afectiv. Este adevarat ca nu mi-as fi iertat-o niciodata daca as fi imbatranit alaturi de el, dar totusi, de la gandul de a renunta la cineva pana la a sti ca el huzureste este o cale destul de lunga.
Drept urmare m-am deprimat, iar incurajarile de genul „La ce te asteptai?’ nu mi-au ameliorat deloc starea de spirit. Mi-a disparut brusc apetitul si au aparut insomniile, la vreo doua zile am pierdut kilograme pretioase de masa musculara, iar starile de anxietate, irascibilitate si apatie pe care le-am resimtit brusc m-au determinat sa imi iau cateva zile sabatice ca sa ma pun pe picioare. In prima zi m-am trezit la pranz, am contemplat o ora peretii, si apoi m-am culcat la loc. Nu am avut chef nici macar sa deschid televizorul sau sa ascult muzica, darmite sa ies din casa. Pur si simplu m-am cufundat intr-o stare de letargie care mi-a furat cheful de viata. A doua zi, insa, am decis ca starea mea nu poate continua.
Clubul fetelor deprimate
Cu gandul de a iesi rapid din stadiul de zombie, mi-a venit ideea sa fac rost de cateva antidepresive, dar drumul la psihiatru mi s-a parut lung si anevoios, pana la extrem. Pentru ca la vremea aceea credeam ca psihologul este pentru oameni sanatosi care vor sa se usureze de poverile psihice, ca la confesiune, iar psihiatrul se adreseaza strict celor dusi cu pluta. Asa ca am decis sa o iau pe scurtatura si sa ii cer o favoare Andreei, o prietena farmacista care a disparut din radarul meu social de ceva vreme.
„Vrei antidepresive? Ai nimerit persoana potrivita. Si eu sufar de depresie de la inceputul anului, iar de ceva vreme chiar ma si tratez. Dar sa stii ca sunt multe feluri de depresie si mult mai multe tipuri de antidepresive, care trateaza niste probleme specifice. Iar pastilele isi fac efectul dupa cel putin trei saptamani de cand incepi tratamentul (care dureaza intre sase luni si un an). Daca renunti mai devreme la pastile, depresia poate recidiva si poate lua forme mai grave. Momentan te pot ajuta doar cu un Xanax, daca zici ca stai ca pe ace, dar sa stii ca e cu totul altceva.’
Cateva ore mai tarziu m-am intalnit cu Andreea si n-am fost deloc surprinsa cand mi-a povestit ca motivul depresiei ei este tot un esec sentimental. „Depresia survine in general in urma unui soc si am observant ca in ultimii doi ani s-au inmultit persoanele care vin la farmacie cu retete de antidepresive. Majoritatea sunt femei, iar unele sunt atat de tinere, incat ma intreb oare ce intamplari nefericite le-au napastuit. Desi lucrez in domeniul farmaceutic si interactionez cu oameni depresivi zi de zi, mi-a luat trei luni sa imi dau seama ca si eu am patit acelasi lucru. In urma unei dezamagiri, incet-incet am inceput sa nu mai am chef de nimic, nici sa mananc, nici sa dorm. Dar intr-o dimineata, cand sunetul telefonului mi-a provocat un atac de panica pe care nu l-am potolit decit cu calmante, am realizat ca e cazul sa merg la psihiatru. Stiam ca o stare depresiva se poate regla in mod natural daca am rabdare vreo noua luni, dar am sesizat ca in timpul asta as putea sa-mi pierd job-ul si sa-mi ruinez sanatatea. Iar o despresie tratata are sanse mult mai mici sa recidiveze decat una lasata in voia ei‘, mi-a povestit Andreea.
Page: 1 2