Nu ai niciodată timp pentru partenerul tău sau o relație de cuplu? Ce ascunde asta

Nu ai timp pentru căutarea iubirii, iar pe cea de acasă o neglijezi din plin? Un comportament care ar trebui să-ți dea de gândit.

Ritmul alert al vieții e un clișeu de care s-a săturat toată lumea. Știm cât se poate de clar cum stau lucrurile, mai ales acum în context pandemic. Muncă multă, sarcini care poate ți s-au atribuit pentru că firma are probleme datorită pandemiei. S-au dat oameni afară și responsabilitățile s-au împărțit. Luni în care ți-a mers prost și acum tragi tare ca să fii acoperită în caz de zile negre. Nu mai e ca pe vremea părinților când serviciul se termina la 3 sau la 4 și apoi mergeai liniștit acasă. Stresul te urmărește și la domiciliu, iar dacă deja lucrezi mai mult de acolo îți este din ce în ce mai greu să faci diferențierea între casă și birou. Iar în tot acest vârtej vrei să faci loc și partenerului de cuplu. Îți iese mai bine, mai puțin bine sau deloc. Există și viață personală după serviciu, iar în unele cazuri munca e doar un paravan…

Fuga de acasă

Există o formă de autoliniștire validată social care se poate termina cu burnout: munca. Ești tristă pentru că ești singură, așa că muncești în exces pentru a evita acest sentiment. Cum să te mai gândești la singurătate când mintea ta e ancorată în grafice, prezentări, situații și diverse spețe de la birou. În aceeași măsură, poate că lucrurile nu sunt tocmai roz cu partenerul. Iar aceasta este o modalitate de a evita confruntarea, realitatea sau chiar efortul în sine pe care e necesar să îl depui pentru repararea relației.

Teama de implicare

Ideea de angajament te îngrozește, așa că preferi să păstrezi lucrurile cât mai light între voi, iar job-ul e o foarte bună scuză în spatele căreia să te ascunzi. Nu vrei relație serioasă, căsătorie, mutat împreună, relația în sine ca și concept parcă te sufocă. La polul opus, sună tentant o nouă poveste de iubire. Dar ai fost atât de rănită, și îți este atât de frică să nu mai suferi din nou, încât eviți bărbații muncind mereu.

Să fii indispensabilă

Dacă nu ai fost îndeajuns de iubită ai învățat că mai bine să fii indispensabilă. Cum să se renunțe la tine, să fii părăsită dacă fără tine nu se pot descurca? Evident, la birou. Ceea ce duce la o dedicare extremă față de serviciu și una infimă față de partenerii care în final vor confirma frica și tiparul: acela de a te abandona.

Așa te valorizezi

Tiparul din copilărie lovește din nou. Erai apreciată, lăudată, primeai atenție doar când aveai rezultate deosebite. Nu exista să greșești, iar nota 9 îți dădea dureri de stomac și dezamăgire părinților. Și treptat ți-ai dezvoltat această latură perfecționistă, ca mod de a face față. Iar la birou nu concepi că nu vei fi perfectă, nu vei fi de succes, ceea ce se traduce în nenumărate ore petrecute lucrând și absență prelungită de acasă, activități pe care nu le vei mai face alături de partenerul tău.