Nu ai nevoie de nimeni și nu ceri niciodată ajutorul. Ce răni emoționale ascunde această independență extremă

Prea multă independență consideri că e un semn de sănătate, de autonomie. Însă de cele mai multe ori ea ascunde o suferință teribilă.

Ești mândră de această independență dusă la limită. Știi că indiferent de situație te vei descurca. Însă ea de multe ori blochează tocmai acea nevoie de conectare după care tânjești. Poate chiar în relațiile de cuplu ți s-a reproșat acest aspect și ți-a fost extrem de greu să percepi relația drept o echipă. deoarece tu mereu ai fost obișnuită să acționezi ca un jucător unic. Iar în momentele delicate deși era util și benefic să ceri ajutorul, nu ai făcut-o iar situația a devenit și mai dificilă. Ce ascunde acest tipar comportamental?

Nu vrei să deranjezi

Ai în minte acest construct care spune că dacă ceri ceva cuiva vei deranja, vei deveni o povară, nu vrei să îi încarci pe alții cu problemele tale. Așa că te zbați ca peștele pe uscat din teama ca nu cumva să fii respinsă sau criticată pentru acea cerință. Să mai spunem că nu ai fost obișnuită să primești?

De fapt nu te simți capabilă…

… iar independența extremă este lupta ta cu această incapacitate. În adâncul sufletului ai senzația că nu ești în stare, prin urmare te comporți la polul opus a ceea ce simți cu adevărat. Așa că niciodată nu apelezi la alții și vrei să muți singură munții din loc, de unde și o perseverență care te poate duce în burnout.

Crezi despre tine că nu meriți

Felul în care s-au purtat părinții cu tine, modul în care s-a desfășurat copilăria ta au creat o rană emoțională imensă. Nu meriți, nu ești valoroasă, de ce altora le-ar păsa de tine astfel încât să te ajute…

Ai fost constant dezamăgită

Aici intră și diversele persoane cu care de-a lungul timpului ai intrat în contact. Fie că discutăm despre prieteni, colegi, parteneri de cuplu. Ai fost refuzată brutal, nu i-a interesat ori acel ajutor a avut un preț mult prea mare sau pe care nu l-ai intuit. Experiența ta cu ei a fost atât de amară încât acum preferi să stai închisă în carapacea ta. Mai concret eviți să devii vulnerabilă, întrucât vulnerabilitatea doare. Iar independența majoră nu este altceva decât o modalitate de a proteja acel copil interior vulnerabil.

Știi că nu poți oferi înapoi

Eviți să ceri ajutorul pentru că ești într-un blocaj atât de mare încât nu îți permiți să dezvolți relații apropiate. Dacă ceri înseamnă că primești, și dacă primești înseamnă că va trebui ca și tu la rândul tău să oferi. Orice relație este până la urmă un schimb de nevoi împlinite, iar momentan tu ești conștientă (sau nu) că nu ai disponibilitate în acest sens. Poate este o etapă, poate este un mod de viață. Însă cu certitudine nu ai cu adevărat de câștigat din asta.