Te înfurii rapid, ești foarte impulsivă și iei decizii sub imperiul momentului? Cum să reevaluezi situația când vrei să te desparți de iubitul tău... cel puțin o dată pe săptămână.
La fiecare ceartă îți vine să îi spui adio și să te desparți de partenerul tău de cuplu. Ești iute la mânie, zici lucruri pe care ulterior nu le mai crezi și ți s-a întâmplat să regreți multe decizii. Uneori lucrurile au putut fi reparate, alteori nu. Iar cum la fiecare conflict îi spui că totul s-a terminat între voi, în momentele de luciditate te întrebi dacă nu cumva chiar el va încheia relația, că s-a săturat de atâtea amenințări și izbucniri fără motiv solid. Sau nu te mai crede, conform poveștii cu Petrică care strigă lupul. Și când situația va fi chiar de nesuportat, el nu te va mai lua în serios, și nu va fi dispus la nicio schimbare reală. Așadar dorești să te temperezi, iar în acest sens iată câteva idei.
Simți că ești aproape de punctul de a erupe? Ia o pauză, întrucât emoțiile vor fi de necontrolat și ca atare vei spune acele lucruri pe care le regreți. Ieși la plimbare, du-te în altă cameră, fă exerciții de respirație, lovește o pernă, și reîntoarce-te când activarea este mult scăzută astfel încât poți să discuți normal, fără să mai fii orbită de furie.
Care sunt acele lucruri care îți plac la el? Pentru ce îl admiri? În ce măsură nevoile tale emoționale sunt împlinite în interacțiunea cu el? În ce fel te spirijină, te simți protejată și în siguranță?
Mai știi când erai foarte încântată să vorbești cu el, să vă întâlniți, să aveți diverse experiențe împreună? Ce s-a schimbat? Unde și când a apărut fractura? Ce ține de tine, ce poți face tu, partea ta de responsabilitate, pentru a reînvia acel entuziasm?
… tipul de relație pe care ți-l dorești alături de el. Ce criterii trebuie să împlinească? Oare modul în care se desfășoară deja relația acoperă o parte dintre ele? Care sunt acele lucruri la care ești dispusă să faci compromisuri și unde nu există niciun fel de flexibilitate? Care ar fi acele motive puternice pentru care chiar consideri că are sens să te desparți?
Cu foști parteneri de-ai tăi, cu soții prietenelor tale (prezentați grandios de ele), cu tatăl tău, personaje din filme, cărți, cu idealul de bărbat din mintea ta. Cu viețile de cuplu văzute pe social media și la care aspiri, fără să știi ce se află cu adevărat în spate.
Cât de realiste sunt acestea? Poate el să fie varianta ta masculină? Sunt standardele tale în general foarte ridicate? Oare nu le aplici și în cazul relației de cuplu? Dacă minim înseamnă să nu facă nimic și maxim să facă totul perfect, care ar fi o variantă de mijloc în acord cu realitatea?
Simți că ați stat pe loc sau v-ați dezvoltat ca indivizi și ca relație? Care sunt reușitele voastre împreună? De ce ești mândră? Ce planuri v-ați făcut pentru viitor și ce pași ați parcurs deja în acea direcție?
Foto: PR