Noile reguli la agatat

Poate ca agatatul este la fel de pueril precum suna si nu este solutia identificarii sufletului-pereche, dar este chiar distractiv atita timp cit nu devine un scop in sine. Lavinia Gogu a aflat asta pe pielea ei si, incurajata de echipa ELLE, povesteste pe bune experientele spumoase adunate in numele jurnalismului de investigatie.

Totul a inceput asa cum incepe intotdeauna si anume intr-o sedinta de redactie. Este acel moment deosebit in care se aduna toate ideile bune in contextul unui brainstorming furibund. Astfel, echi­pa ELLE a ajuns la concluzia ca un articol des­pre agatat ar fi super-hot. Si foarte distractiv, atit ca munca de teren, de scris, cit si (speram noi) de citit. Asa ca Ioana Ulmea­nu, Alina Baisan si subsemnata s-au angajat sa se sacrifice in numele jurnalismului de investigatie si sa testeze piata de testosteron din capitala pentru a realiza un raport complet special pentru tine, in caz ca te bate gindul sa iesi la agatat.


Da, stiu ca ideea de a agata este oarecum puerila si nu cunosc multe povesti de dragoste care s-au infiripat asa, dar numai gindul in sine iti provoaca un entuziasm adolescentin si iti trezeste niste emotii de mult uitate, chiar daca nu ai nici cea mai mica intentie sa dai curs avansurilor primite. Si mai ales daca te afli intr-o relatie solida. Sau lunga. Oricum, o girls night out este o diversiune mai picanta de la stresul zilnic decit cina romantica in oras, filmul de simbata seara sau iesirile cu alte cupluri. Cu aceste ginduri in minte, am planuit sa iesim intr-o zi de joi si toate colegele au devenit brusc participante morale la mica noastra escapada (nu ca nu am iesi din casa de felul nostru, dar acum acest lucru se intimpla cu scopul nobil de a colecta informatii proas­pete de pe teren si asta il facea mult mai interesant).


Primeam intrebari de genul „Un­de mergeti?', „Si cu ce o sa va imbra­cati?'… Ce mai, entuziasmul plutea in aer. Chiar si noi, „trimisele', simulam ceva anticipare. Insa cum nici in povesti minunile nu dureaza mai mult de 24 de ore, pe masura ce se apropia ziua cu pricina, cota noastra de optimism a inceput sa scada treptat-treptat, iar indoielile (daca nu ne agata nimeni?) si remuscarile (vai, cum o sa ii pot spune prietenului meu ca fac asta?) au inceput sa cistige teren. Iar in ziua de joi, la cum au decurs lucrurile, cred ca nimeni nu a fost surprins sa afle ca atit Ioana cit si Alina au avut cite o problema foarte urgenta de rezolvat si urma sa aminam investigatia. In momentul acela as fi dat si eu inapoi zece pasi, insa am comis o eroare care urma sa ma constringa sa duc la capat planul, fie si de una singura. Si anume, am invitat doua prietene sa isi lase iubitii acasa, pentru ca in acea seara urma sa se intimple o mare destrabalare in club alaturi de alte doua editoare ELLE.


Acum fetele aveau scuzele pregatite si drep care situatie nu am mai putut sa ma razgindesc, cu toate ca eram foarte obosita si tot ce imi doream, de fapt, era sa fac o baie din aceea cu spumant de capsuni si sa ma las captivata de Gossip Girl, una dintre placerile mele vinovate. Deci nu era chip sa scap, iar cind am ajuns acasa mi-am facut un espresso si am in­ceput ritualul de infrumusetare si machiajul de seara, iar durata acestor proceduri… its a secret Ill never tell.

Cert este ca pe la miezul noptii ma indreptam alaturi de Cristina si Raluca spre Gaia Boutique Club. Mare mi-a fost mirarea cind m-am trezit la o pretrecere cu tema Pop Art, iar eu purtam o rochie retro si sobra. Deci am ratat dress code-ul, dar nu si petrecerea. Ne-am asezat la o masa mica aproape de bar si ne-am apucat de dansat. Mai intii cu timiditate, insa pe masura ce combinatia de whiskey si Red Bull incepea sa isi faca efectul, am ajuns sa ne distram in toata regula. Nici nu a fost foarte greu, pentru ca muzi­ca era buna, glumeam si mai schimbam cite o birfa mica, asa, ca intre fete. Atmosfera era euforica si ne bucuram oarecum linistite de o seara petrecuta impreuna in club. Insa, pe nesimtite, au inceput sa apara in jurul nostru si baietii.


Prima „norocoasa' a fost Raluca – a stirnit admiratia unui indian trecut de 40 de ani care locuieste in Londra. Pentru ca el era politicos, iar ea, o fata diplomata, nu a reusit sa scape de el toata seara si ne-a bintuit periodic, ca o fantoma turmentata (atit la propriu, cit si la figurat). Am ris putin, dar la scurt timp a venit si rindul meu sa fiu obiectul ironiei sortii. M-a abordat un barbat brunet, pe la 30 de ani, cu un ceas ostentativ si camasa descheiata insinuant, cit sa se vada ca trage de fiare. So seductive! In mod normal, m-as fi fofilat in spatele prietenelor mele in speranta ca va dispa­rea, dar ce idee sclipitoare m-a traznit? Ce-ar fi sa fac un mic research in seara asta si sa ma eliberez de misiune saptamina viitoare? M-a intrebat daca merg des prin Gaia si mi-a marturisit ca el frecventeaza de obicei clubul Bamboo, iar seara aceea era o exceptie de la regula.


Dupa ce s-a infiripat o mica discutie, am facut cunostinta si am fost surprinsa sa constat ca are acelasi nume ca prietenul meu (din fericire este singurul lucru pe care il au in comun). Acest stimul m-a determinat sa grabesc mersul lucrurilor si, fara alte introdu­ceri,­­ l-am intrebat direct cu ce se ocupa si daca nu o sa fie a doua zi obosit la birou. Nu a fost deloc surprins de indiscretia mea si mi-a raspuns cu multa mindrie ca are mai multe combinatii si nu este nevoit sa se trezeasca devreme. L-am felicitat si, cu aceste informatii in dinti, m-am retras in plina glorie in spatele prie­te­nelor mele si am asteptat sa dispara, lucru care s-a si intimplat. Dupa o ora! I­n acest interval le-a intrebat de mai multe ori daca nu cumva doream ceva de baut!


Insa noi nu duceam lipsa de bauturi pentru ca avuseseram grija din timp de acest as­pect. Si, in plus, apareau mereu pahare la masa de la diversi anonimi care nu au binevoit sa se arate (sic!). Oricum, fetele erau ocupate de zor cu expedierea admiratorilor. Dar nu si eu, pentru ca deja ma vedeam cu articolul scris si cu sacii in caruta. Asa ca atunci cind un barbat stilat si dragut a inceput sa danseze oarecum cu mine, de la distanta, nu mi-am ferit privirea (iubitule, daca citesti asta sa stii ca am procedat asa numai de dragul articolului). Dupa citeva minute de tatonari, s-a apropiat de masa noastra si mi s-a prezentat intr-o engleza cu accent fran­tuzesc pronun­tat. Din cauza zgomotului din fundal nu am inteles cum il cheama, dar m-am gindit ca sint si alte lucruri mai importante de stiut, asa ca m-am apucat sa adun indicii ca sa-i fac un profil. Am aflat ca este originar din Saint Tropez si ca nu i-a placut sa copilareasca intr-un loc atit de plin de turisti, cu toate ca se duce cu drag acasa sa-si viziteze parintii. Mi-a dezvaluit si ca a studiat o perioada la Oxford, ca s-a indragostit iremediabil de Londra, dar acum este chef la un restaurant trendy cu specific frantuzesc. Am discutat despre bucataria gourmet si alte subiecte din categoria small talk, in pofida faptului ca trebuia sa tipam ca sa ne auzim. Totul se poate cu ceva vointa!

Page: 1 2 3

Urmăreşte cel mai nou VIDEO incărcat pe elle.ro
Recomandari
 
Publicitate
Antena 1
Unica.ro
catine.ro
Mai multe din lifestyle