Nici Timisoara nu tace!

Am fost placut surprinsa sa vad ca locuitorii orasului de pe Bega nu stau in case, nu privesc ca simpli spectatori, ci au luat cu asalt Piata Victoriei din centrul orasului si au marsaluit pe strazi, scandand si ridicand pancarte.
De la tinerii care se lupta pentru viitorul lor, la parinți cu copii de mana si pana la batrani, cu totii ne-am strans in semn de solidaritate cu poporul roman. Am iesit si eu in strada, cu toate ca deseori am tendinta de-a-mi pierde speranta. Insa ce-am vazut in ultimele zile este mai mult decat o dovada ca spiritul revolutionar al Timisorenilor nu a murit. In fiecare zi sunt fete noi, numarul creste, la fel și nemultumirea. Este strigator la cer iar oamenii nu sunt indiferenti. Ma gandesc la tinerii ca mine care nu merita soarta acestei tari dictata de infractori. Pentru ce au luptat parintii si bunicii nostri? Suntem datori noua, in primul rand, suntem datori lor, celor care au reusit sa schimbe ceva acum 27 de ani si le suntem datori celor ce ne vor urma.

Am gresit si noi ca nu ne-am folosit de dreptul de-a vota atunci cand a trebuit si i-am lasat pe altii sa decida pentru noi. Acum, insa, nimeni nu mai tace. Trebuie sa admit ca nu am vazut niciodata atata lume adunata in orasul ce a dat startul Revolutiei din 89. Atunci au fost parintii mei in strada. Acum este randul meu.

Vineri seara ni s-a alaturat si Tudor Chirila, care urma sa concerteze intr-un club local, insa prima oprire a fost la protest, unde a vorbit multimii si s-a aratat solidar cu aceasta: „Problema mea vizavi de aceste ordonante este ca juristii nu si-au dat cu parerea, pentru ca am avut un simulacru de dezbatere publica, dupa care, la ceas de noapte, putin mai rau decat felul in care Iuda l-a vandut pe Iisus, ne-am trezit in fata unei publicari in monitorul oficial.' Dupa minute in sir in care a vorbit protestatarilor a incheiat cu un indemn si o sustinere: „Speram sa reusim, cu prezenta asta, sa schimbam ceva.'

Citeste si:
TOP pancarte de la protestele din Romania

Lumea a pornit in mars prin cartierele din Timisoara ca sa adune oamenii si sa-i reasigure ca nu sunt singuri. Impreuna putem schimba ceva. M-a impresionat cum pe parcursul marsului oamenii nu stateau la geam sa se uite, ci asteptau sa se integreze in multime. „Nu stati sa va uitati, haideti sa protestati' se putea citi atat pe pancarte, cat si pe buzele oamenilor. Altii strigau in cor: „Timisoara cere fara gratiere', „Adevar, dreptate, solidaritate' si „Sa va fie frica, tara se ridica'. M-a impresionat și solidaritatea tacuta a Jandarmeriei, care a mentinut ordinea si s-a preocupat de siguranta cetatenilor. Simpatic mi s-a parut si un copilas de doar cativa anisori cu o pancarta mica desenata pe care scria: „Jandarmeria, isi doar face meseria.' M-am bucurat. Nu stiu cat inteleg copiii din toata treaba asta, dar e bine ca sunt invatati de mici sa nu taca in fata nedreptatilor, sa fie solidari si sa aiba speranta. Sunt ca o inspiratie si pentru ei merita tot.

Citeste si:
Nemultumirea ta care e?, de Crina Alexe

Ma intreb, insa, cat vom mai continua asa? Pana cand o sa tot suferim? Cand o sa se simta si cei vizati? Ei bine, noi vom tot iesi in strada, vom scanda si vom protesta. Ce se intampla pe scena politica actuala trebuie sa inceteze. Cred ca noi avem timp, insa lor li se cam scurge. Asta este speranta mea. Si nu mi-o pierd. Diseara ne vedem in aceeasi Piata a Victoriei, pentru ca, da, indiferenta ucide in aceeasi masura ca si coruptia!

Text: Stefana Macovei

Foto: Anca Sorca

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK