Despre evitare știm că ea întărește comportamente. De exemplu, în anxietate eviți ce îți produce anxietatea și astfel nu îți demonstrezi că te descurci, că poți face față anxietății, o poți gestiona. La nivel de relații evitarea ar putea să confirme inconștient niște credințe despre sine sau despre lume. Dacă tu zici că nu ești suficient de bună, de valoroasă și de aceea potențialii parteneri fug de tine, și ca atare nu ieși suficient la întâlniri, ce rezultă?
Confirmarea credinței tocmai prin evitarea expunerii, a întâlnirilor, contextelor în care poți dezvolta o relație. Că e prea puțin probabil să ieși cu doi bărbați și unul din ei să devină viitorul tău soț. Pe lângă această evitare a întâlnirilor, care poate fi o evitare a intimității și o confirmare a acelor gânduri, mai avem și o evitare sănătoasă prin care efectiv ai grijă de tine așa cum ai nevoie la momentul respectiv.
Nu mai știi ce vrei de la un partener…
… și ai nevoie să afli. Ok, vei spune că afli testând apele, adică ieșind pe bandă rulantă, fără sex, doar la discuții. Dar poți fi și un observator extern. Cum se comportă prietenii tăi unii cu ceilalți, cei care sunt în relații? Ce îți povestesc prietenele tale că le deranjează la partenerii lor? Ce treci pe lista de comportamente deranjante ale foștilor tăi? În funcție de fiecare tip de nevoie emoțională, cum s-ar concretiza ea ca manifestare din partea iubitului într-un cuplu viitor? Deci introspecție și observare.
Pur și simplu vrei să te ocupi de tine
Oare în fosta (sau mai toate?!) relație ai devenit un fel de mămică pentru partenerul pe care îl organizai și te ocupai de el ca de un copil sau un adolescent? Te transformasei în gospodina perfectă și casa sau bucătăria erau prioritățile tale? Erau bine delimitate responsabilitățile în cuplul vostru și la tine erau multe și epuizante? Te-ai focusat pe partener, pe evoluția lui profesională?
În toate posibilele versiuni tu aveai foarte multă treabă dar în relație cu alții, atenția era îndreptată spre celălalt și nu spre tine. Iar acum nu te interesează să cunoști pe cineva, să ieși la întâlniri, ci să te cunoști mai bine tu pe tine. Să te răsfeți, să te dezvolți tu, să fii tu în centrul atenției tale. Un timp tu cu tine și pentru tine, fără să însemne izolare, detașare sau egoism toxic, eventual unul sănătos la care nu ai știut că ai dreptul.
Te temi și vrei să te aduni
Despărțirea nu a fost simplă, chiar dacă poate nu ați avut prea multe de împărțit sau încurcături legale. Și o nouă relație, că în principiu de aceea ieși la întâlniri, ți se pare că ar veni prea devreme. Încă nu e timpul ei, simți că trebuie să te mai vindeci. Și te temi. Și e ok să vezi că simți această teamă, și că e necesar să te ocupi de ea, ca apoi să crezi din nou în oameni. Dar toate la timpul lor, căci să te forțezi nu e nicicum o soluție câștigătoare.
Citește și:
7 obiceiuri toxice care arată un abuz emoțional în relație
Foto: PR