Asa cum mi-am imaginat, cei doi protagonisti din povestea noastra locuiesc in case vechi, inconjurati de tablourile stramosilor si de mobila masiva. Curios lucru: pentru a le patrunde in salon, n-a fost nevoie sa urc scara impozanta de la intrare, ci pe cea laterala, mai modesta, folosita in trecut de servitori. Nici macar nu ma pot lauda ca am fost in vizita la unul din palatele familiei Stirbey, in care se nastea, in urma cu 93 de ani, Elisabeta Rosetti, maritata Varlam; sau la vreo locuinta a Gradistenilor, stramosii, pe linie materna, ai istoricului Neagu Djuvara. Tot ce a insemnat avere, de la paminturi la imobile si bani, s-a risipit cu ajutorul legilor, comunismului si timpurilor grele. La fel ca noi toti, cei fara de radacini, ultimii aristocrati platesc chirie, luna de luna.
Copilaria, intre guvernante si preceptori
Totusi, asa cum o arata albumele de fotografii si memoriile aparute de-a lungul timpului, aristocratii s-au bucurat multa vreme de o viata privilegiata. Safta Varlam, stranepoata dinspre tata a logofatului Raducanu Rosetti si a Aglaei Ghica, si descendenta din stirbey, pe filiera materna, a prins aceste vremuri bune: „Aveam o familie foarte mare. In generatia mamei erau opt copii, iar a noastra a ajuns la douazeci si doi, toti veri primari. Ne vedeam zilnic si trebuia sa ne ducem saptaminal la matusi sa le dam «buna ziua».
Ramasa orfana de mama inca de la nastere, creste sub aripa protectoare a unei englezoaice, prietena de familie, si a domnisoarei Notariu, „o olteanca data dracului. In primii patru ani de viata, care se nimeresc a fi si anii cumpliti ai celui dintii razboi mondial, copiii sint adapostiti in Anglia. „Am traversat Rusia, exact cind a izbucnit Revolutia, si am ajuns in Anglia cu ultimul vapor, isi aminteste doamna Varlam.
Imaginea tatalui, ofiterul Radu R. Rosetti, ramine, in amintirile din copilarie, cea a unui om sever. „Imi amintesc de sfirsitul razboiului: tata a venit prima data in Anglia, iar noi, copiii, eram tare speriati de acest strain in uniforma militara. Mult mai calda ramine in amintire imaginea bunicului Radu Rosetti, cu care copiii isi petreceau vacantele in Moldova. „Bunicul era un povestitor extraordinar, plin de haz si foarte vesel. tinea foarte bine minte intrigile petrecute la Unirea Principatelor, cind boierii puneau la cale comploturi, pe mosia sa de la Caiuti. Cind ajungi sa cunosti istoria tarii pentru ca familia ta a luat parte la construirea ei si citesti in cartea de istorie neadevaruri, iti spui: ia uite, idiotul ala mi-a spus o minciuna, cind eu stiu de acasa cum s-au intimplat lucrurile.
Cind au inceput sa creasca, copiilor li se permitea accesul la discutiile din salon, unde se dezbateau aprins probleme de istorie si politica. „Acestea erau cele mai interesante. Unii povesteau despre tarile in care calatorisera ei sau cunoscutii lor. De altfel, se calatorea mult. Sora mea, Ileana, a ajuns pina la piramide si in Liban.
Educatia copiilor era o preocupare importanta in marile familii. Copiii lui Al. B. Stirbey, printre care si Ioana, mama Saftei Varlam, l-au avut drept preceptor pe insusi Ioan Slavici. „Aveam profesoare particulare care veneau in fiecare zi, cind cea cu partea literara, cind cea cu partea stiintifica. Erau foarte dragute si rideau mereu de mine pentru ca spuneam prostii, isi aminteste Safta Varlam. O intreb daca, intr-adevar, toate domnisoarele din lumea buna luau lectii de pian. „Ne-au adus un profesor de muzica, dar cu noi a fost imposibil! N-am avut ureche muzicala absolut deloc!
| Vila Generalului Gradisteanu de la Campina |