Există situații când o despărțire este etapa naturală, fără să fie vorba despre ceva flagrant legat de partener.
Să te gândești serios la despărțire și să fie alegerea cea mai bună, fără ca celălalt să îți fi dat un motiv grav precum infidelitatea sau un comportament abuziv? Nu doar comportamentele extreme constituie un motiv serios și întemeiat de ruptură, iar această perspectivă te poate ține de multe ori în relații complet nesatisfăcătoare și să descoperi chiar și după ani că investiția de timp și energie a fost în defavoarea ta.
Sunt lucruri care te deranjează mult. Teme anume care revin recurent și creează multă tensiune între voi. I-ai explicat la cel mai simplu și concret mod ce ai nevoie din partea lui, dar partenerul nu face absolut nicio schimbare. Știe ce te rănește, ce te aduce în disconfort și persistă cu acele comportamente.
Sigur că pe o parte pot fi obiectivele de viață diferite, ca și cum sunt la galaxii depărtare, și drept consecință nu aveți absolut niciun scop comun, care să vă unească. Există mult individualism, mult eu și prea puțin noi. De asemenea anumite credințe foarte rigide pot crea o falie între voi doi la nivel emoțional.
… din punct de vedere sufletește pentru a fi autentic în cuplu. Abia te-ai despărțit de fostul partener și noul iubit funcționează ca un plasture peste rana ce poate chiar necesită copci. E o formă de autoliniștire, ca să îl uiți pe celălalt, să îți fie mai puțin greu.
Îți este atât de teamă de singurătate încât orice variantă e mai bună decât tu între patru pereți sau nimeni care să îți dea bună dimineața. Nu aveți mari lucruri în comun, nu ești foarte atrasă sexual, doar ocupă un spațiu gol. O justificare ce nu constituie o bază solidă în cuplu, mereu vor apărea lucruri care nu îți convin și pe care le vei gestiona foarte dificil.
Pentru el relația nu este prioritară, mai mult îi convine o situație romantică decât o relație asumată. Locuit împreună, copii, căsătorie? Nici nu se poate gândi la asta! Toată energia lui se duce către muncă sau anumite hobby-uri ce îi ocupă o foarte mare parte din timp. Are nevoie de sex și de conectare și ca atare întâlniri periodice îl satisfac, dar o relație clasică nu e ceva ce își dorește.
Când vine vorba despre teme importante se creează un blocaj. Subiecte ușurele, fără miză, sunt ok, dar cât să vorbești despre vreme, seriale, ce ai făcut la serviciu sau diverse lucruri care se întâmplă în lume? La nivel profund nu se creează conexiunea, relaționarea este superficială, de suprafață. Nu există autodezvăluiri importante, iar pe probleme mai sensibile cu care vă confruntați șansa de a găsi un teren comun, o soluție agreabilă pentru amândoi, sunt mai degrabă zero.
E atât de imprevizibil, stările lui se schimbă atât de des și din senin, fără motive concrete sau serioase, încât este cu adevărat obositor să faci față acestei furtuni emoționale care se stârnește brusc. Acum e drăguț, amabil, acum e capricios, nemulțumit și răutăcios. Dinamica asta îți creează disconfort și te trezești că îl eviți fără să conștientizezi. Apoi la modul intenționat amâni întâlnirile.
Foto: PR