Din teamă sau bune intenții ai tendința de a exercita prea mult control asupra partenerului și relației, iar asta e foarte dăunător.
Ești constant în alertă și cauți să fii mereu în control. Îți spui că așa îți protejezi cuplul și mai ales pe tine. Doar ai fost rănită în trecut și vrei să previi asta. Ori îți dorești ca relația să se desfășoare după anumiți parametri bine stabiliți anterior, mai mult de către tine eventual, nediscutați cu partenerul. Nu lași nimic la voia întâmplării, dar viața e surprinzătoare și nu poți controla chiar totul. În plus, acest control menit să salveze relația… o sabotează cu succes.
Această vigilență acută te face să vezi monștri acolo unde ei nici nu există. Îți construiești mental anumite scenarii catastrofale și rămâi ancorată în ele până apare realitatea și le dizolvă. Doar că până la proba contrarie tu ai murit și ai înviat de un milion de ori, consumându-te îngrozitor.
Cu ai putea să experimentezi echilibrul, siguranța când tu ești cu ochii în patru după amenințări exterioare sau indicii că partenerul face ceva rău, se îndepărtează de tine? Ești în alertă preventiv, fără a rezolva ceva, doar dinamitarea unui prezent confortabil emoțional.
Partenerul e ca la interogatoriu. Pentru a-ți calma anxietatea și a-ți hrăni inconștient nevoia de control, devii un polițist care își ia la puricat suspectul, verificând prin întrebări capcană dacă spune sau nu adevărul.
De câte ori nu ți s-a întâmplat ca noaptea să ruminezi și să întorci pe toate părțile un eveniment? Să te cerți în mintea ta cu partenerul sau cu rudele lui? Să cauți acul în carul cu fân sau ce variantă perfectă a situației nu ați reușit să bifați?
Totul este calculat la linie. Nu este loc pentru abateri sau spontaneități. Poate deveni frustrant să trăiești după program, să ai o lungă listă de bife. Să nu poți face ce simți, ce ai chef, te bucură pe moment, deoarece planul a fost făcut și trebuie respectat.
Ce nu poate fi controlat trebuie îmblânzit, așa că de aici pot lua naștere diverse războaie cu familia, prietenii lui sau chiar cu partenerul. Hobby-uri la care el să renunțe deoarece nu îți plac ție, oameni care ți se par că pot deveni sau sunt o influență negativă etc.
Autocritica poate lua dimensiuni impresionante. Căci fiind cea care caută să dețină controlul deciziile sunt la tine. Așa că începi să te îndoiești de ele, de capacitățile tale de ghidaj și de a modela viața cuplului.
… relației. Pare că tu devii atât de dominantă încât până la urmă el ajunge doar să execute. Nu își spune părerea sau dacă o face nu e ascultat. Dinamica devine una de dominator-subjugat. Sau intră în luptă cu tine deoarece acest control îi lezează inclusiv identitatea.
Foto: PR