Din iubire, generozitate, manifești la modul practic în cuplul tău un set amplu de bune intenții. Și te gândești că lucrurile vor fi mai ușoare, atmosfera mai calmă și mai frumoasă, partenerul te va aprecia și mai mult. Doar că planul nu se potrivește cu realitatea, mai ales dacă te duci către extreme, iar ceea ce faci tu nu este în concordanță cu limbajele iubirii proprii partenerului tău. Iată câteva situații când un gând bun ajunge la saboteze relația și starea ta de bine.
Infantilizarea lui
Aceste bune intenții se traduc într-o grijă extremă. Sigur că ești îngrijorată când nu se simte bine sau când observi că nu are grijă de el. Mănâncă la ore nepotrivite și de cele mai multe ori prostii, doarme puțin, este bolnav și nu își pune limite care să îi permită recuperarea. Doar că nu te comporți ca o parteneră care vrea să își susțină iubitul, ci ca o mămică supraprotectivă. Rezultatul infantilizarea partenerului, ceea ce poate avea diferite repercursiuni de la sex spre zero la conflicte în care el încearcă să își câștige autonomia.
Subjugarea ta
Vrei ca totul să fie bine, el să fie fericit. Și duci diplomația, flexibilitatea și a fi înțelegătoare către tărâmul capitulării. Practic nu îi mai ceri nimic din ceea ce ai avea tu nevoie, nu îi pui niciun fel de limită atunci când te deranjează ceva. Faceți numai ce vrea el și când vrea el. Normal că relația merge, însă doar partenerul este arhitectul cuplului. Tu? Te macini pe dinăuntru fără să spui nimic. Costurile? Nevoile tale emoționale rămân în aer, iar lucrurile nespuse, furia neeliberată se pot concretiza în boli serioase. Citește cartea lui Gabor Mate – Când corpul spune nu.
Controlul…
… este inamicul conexiunii. Chiar dacă tu crezi că faci bine și sunteți amândoi în aceeași echipă și spui că e spre folosul vostru să îți arăți și acasă capacitățile de lider. În acest context partenerul devine cel subjugat, care trebuie să trăiască, să acționeze conform direcțiilor impuse de tine. Nu, nu ești tipicară, mai experimentată sau ce scuze vrei să îți găsești. Comportamentul este unul pur de control care omoară intimitatea emoțională. Celălalt nu se va simți respectat, autonom, liber, important, luat în considerare.
Autosacrificiul
Se declanșează imediat ce interpretezi că partenerul este într-o situație delicată, e neajutorat. Și ca atare îți asumi tu toate responsabilitățile, faci în locul lui, doar este neputincios, nu? Și îl menții în această stare de neputință prin care el nu descoperă că se poate descurca, tu te epuizezi și la final ești frustrată deoarece nu te poți baza pe el.
Fantasmarea
Ai un vis al relației stabile, căsătoriei, casei superbe, copiilor, al unui cuplu desăvârșit care să stârnească invidii. Și acest vis are desigur în spate o planificare atentă și intenții de prosperitate și evoluție. Dar oare ții cont și de ritmul partenerului, de felul în care el și-ar dori să se petreacă lucrurile? Tu cât de pregătită ești cu adevărat și dispusă real pentru etapa respectivă? Sau e vorba despre o presiune a societății, a familiei, a ceea ce spune partea ta exigentă că reprezintă succesul?
Citește și:
De ce un bărbat te părăsește deși știi bine că încă are sentimente pentru tine
Foto: PR