Moduri diferite în care fugi de intimitate. Tu în ce categorie te încadrezi?

Spui că îți dorești o relație, intimitate emoțională reală, și cu toate astea ajungi cu persoanele nepotrivite? Sau nu reușești să te implici adecvat? Iată de ce.

Fuga de intimitate prezintă multiple nuanțe. Poate alegi parteneri mult mai mici decât tine, alții aflați deja într-o relație de cuplu, chiar căsătoriți și cu copii. Te simți mai comod în relații la distanță sau să îți menții relaționarea preponderent în zona de online. Sabotezi comunicarea față în față, nu este exclus chiar să fii infidelă. Spui că nu ai noroc în dragoste, dar în același timp alegi persoane interesate doar de sex, afli asta după ce se întâmplă sau îți spun direct că vor doar o aventură de-o noapte sau să fiți prieteni de așternut.

La polul opus de toate acestea eviți complet relațiile cu bărbații. Când ești în această ultimă formă de evitare teama de abandon a fost puternic activată. Și din teama de a fi rănită, abandonată, preferi să nu creezi circumstanțele care ar putea duce la acest deznodământ. De fapt, această frică pândește din umbră persoanele care se feresc de intimitate autenitică, indiferent că și cel mai evitant evitant își dorește conectare. Doar că o sabotează și devine un deziderat imposibil.

În mixul de explicații psihologice, stilul de atașament clarifică și mai bine lucrurile. În copilărie, în relația cu îngrijitorii de bază (părinți, bunici), nevoia de securitate emoțională, de afecțiune, atenție, nu a fost împlinită, ci trădată. În plus, se poate ca anumite experiențe neplăcute din adolescență sau de la maturitate să creeze această credință că persoanele semnificative nu sunt de încredere și rănesc. Ori că relațiile înseamnă să se profite de tine sau să fii sufocată.

Și așa dezvolți un stil de atașament evitant, în care nevoia de autonomie să fie pregnantă, iar când te apropii de un potențial angajament, de implicare emoțională cu cineva să se apese butonul de panică. Iar teama de intimitate să ducă la comportamente de sabotare. Psihoterapeuta germană Stefanie Stahl, autoarea cărții Vindecarea copilului interior, editura Litera, grupează persoanele cu teamă de intimitate în trei mari categorii.

Vânătorul

Atâta vreme cât celălalt nu este prins în plasă, vânătorul (femeie sau bărbat) este cât se poate de interesat. Când prada a cedat, vânatorul bate în retragere. Discutăm despre tiparul urmărire-panică, declanșatorul pentru fuga de intimitate variind de la partida de sex, o întâlnire reușită, un weekend sau vacanță frumoasă împreună, cerințele de relație sau căsătorie.

Prințul sau prințesa

Apelează la o tehnică de dezactivare a atașamentului în care sunt căutate defecte, de cele mai multe ori unele care nu se pot schimba (vârsta, culoarea pielii, înălțimea etc) și care inițial nu au deranjat. Sau pur și simplu celuilalt i se atribuie vina exclusivă pentru tot felul de lucruri. De exemplu, e acuzat pentru multiple certuri provocate și întreținute în realitate de cel cu teamă de angajament, intimitate.

Cei care ridică ziduri

Cum ar putea cineva să ajungă la o persoană care s-a înconjurat de tot felul de ziduri emoționale? Ele sunt metode clare de evitare. Prin muncă în exces (carieriștii), studiu/școli în plus pe lângă serviciu, tot felul de hobby-uri care ocupă mult timp. Fizic ar fi imposibilă construirea unei relații.