Modul în care nevoia ta de control îți distruge relația de cuplu

Nevoia de control și comportamentele specifice nu doar că îți afectează relația de cuplu, dar îți alterează semnificativ starea de bine.

Vei spune că nevoia de control este un mecanism de apărare, și nu te înșeli cu nimic. Conform poveștii cu drobul de sare încerci să te protejezi, consumând în același timp relația, resursele tale și ale celuilalt. Dacă așterni pe hârtie, în intimitate, tu cu tine, beneficiile și costurile acestui mecanism de apărare, ce vei obține? Cel mai probabil mai multe costuri sau minusuri.

Nu vei fi niciodată mulțumită

Controlul are și o latură de perfecționism aplicată din plin asupra ta și asupra partenerului, și una de critică. Prin urmare florile de la el nu vor fi niciodată suficient de frumoase, cadourile aparent banale (se putea strădui mai mult), ieșirile în oraș plictisitoare și lista poate continua. Mereu te gândești că tu faci mai bine, mai inspirat.

Totul trebuie să fie la linie…

… iar abaterile de la această ordine desăvârșită te scot la propriu din minți. Ești stresată, verifici de multiple ori, imprevizibilul te anxietează, iar un partener care nu se înscrie în tipar se lovește permanent de conflicte deoarece îți este greu să-ți înfrânezi furia.

Ești mereu pe grabă

Ceea ce duce la o oboseală fizică și psihică semnificativă. Îți este foarte greu să te relaxezi, ai o permanentă stare de încordare, ți se pare că pierzi timpul ori că nu este suficient. Partenerul va avea senzația că are alături o grenadă, gata să fie detonată.

Amâni

Ironic, din prea mult control și dorință ca totul să fie grozav intri într-o buclă perpetuă de procrastinare sau faci greșeli ce cu siguranță puteau fi prevenite. Ca apoi să devii foarte critică cu tine, să te blamezi și să nu te mai poți concentra pe ceea ce îți solicită atenția.

Pur și simplu nu te mai bucuri

Ești atât de panicată și vigilentă că ceva rău se va întâmpla în cuplu încât îți este greu spre imposibil să te bucuri de momentele frumoase împreună. Adițional poate intra în scenă și un mod de detașare în care pur și simplu te îngheți emoțional, ca să nu mai simți tumultul acela negativ care te devastează pe interior.

Nu te mai ocupi de tine…

… și ce te pasionează pe tine. Aceste ruminații sau obsesionare epuizantă te distrag de la obiectivele tale, ce îți aduce bucurie, ce te pasionează. Poate chiar ai tendința să te izolezi de prieteni, să te focusezi numai pe relația de cuplu încercând astfel să previi tragedii închipuite. Desigur, la un moment dat totul devine copleșitor.

Decizii de impuls

Această nevoie de control blochează partea sănătoasă să iasă la iveală. Și ca atare vei reacționa sub impulsul momentului din partea din tine numită supracontrolor. Te poți trezi verificând telefonul partenerului, mirosindu-i hainele în căutarea unei arome de parfum feminin, punându-i întrebări capcană ca să-l prinzi cu minciuna.