Încrederea în sine e un veritabil afrodisiac, iar nesiguranța poate deveni deranjantă pentru partener. Cum să lucrezi tu cu tine pentru a regla asta.
Încrederea în sine este seducătoare. Când cauți constant aprobare, validare, pari nesigură, pierzi din sclipiciul acela care atrage. Ești conștientă de asta, poate ai avut parteneri care ți-au semnalat acest lucru și nu te-ai simțit confortabil. Îți dorești să schimbi acest aspect la tine și ești confuză, nu știi cum. Ei bine, pașii mici te vor duce la finalul unui drum lung, și la destinația dorită.
Te agăți de partener, pari dependentă, ca și cum tu nu poți lua decizii. Ai nevoie ca el să fie mereu în spatele tău, verifici constant cu el orice alegere, îl întrebi cum ar fi mai bine să procedezi. Ok, întâi întreabă-te de ce faci asta. Analizează-ți comportamentul, care sunt indicatorii premergători că urmează să repeți scenariul. Apoi oprește-te din timp! În mod conștient spune stop acestor acțiuni care transmit cât se poate de clar că nu ai încredere în tine.
Gândește-te la două situații când ai avut și n-ai avut încredere în tine. Ce context a fost la fiecare dintre ele? Cum au sunat gândurile pe care le aveai? Ce emoții ai avut? Ce anume ai simțit în corp? Ce s-a întâmplat ca desfășurare a acțiunii? Cum te-ai simțit după? Ce s-a întâmplat când ai fost încrezătoare? Ce ai făcut când erai încrezătoare? De ce asta a lipsit când nu ai fost? Cum îți poți folosi de fiecare dată atuurile, resursele, ceea ce a funcționat anterior? Ce anume îți dă încredere și cum poți încorpora asta în viața ta de zi cu zi?
Capeți încredere și pe măsură ce pui limite cu cei din jur, în funcție de nevoile tale emoționale. Ca atare pune pe hârtie care sunt valorile tale, ce limite nu se depășesc, la ce nu faci compromisuri. O dată ce știi setul de limite pentru fiecare dintre ele concepe o modalitate de a întări limita ori de câte ori este nevoie. Într-un mod asertiv, nu agresiv sau pasiv-agresiv.
Poate nu ai încredere în tine și pentru că îți setezi niște standarde de-a dreptul imposibil de atins. Care este minimul și care este maximul impus de standard. Care ar fi varianta realistă dintre aceste două puncte extreme?
Sigur, e mult mai bine, mai agreabil, în zona de confort, dar fără expuneri nu poți să crești, inclusiv să îți dezvolți încrederea în sine. Ca atare apropie-te de limita acestei zone, cât să te simți provocată, nu paralizată sau copleșită. Înfruntă-ți fricile la propriu, te vei privi cu alți ochi atunci când le vei depăși. Încearcă lucruri noi, dezvoltă-ți noi competențe și observă cum treptat devii din ce în ce mai bună.
Oare mai crezi în ele? Cât de folositoare ți-au fost de-a lungul timpului? Ce impact pozitiv și negativ au avut ele (pro și contra)? Simți că le poți ajusta, cum?
Când nu ai încredere în tine, tot ceea ce se întâmplă bun pur și simplu nu este băgat în seamă. E timpul să muți raza de acțiune a reflectorului. Ai ajutat pe cineva, ce impact a avut asupra persoanei respective? Ce cuvinte de laudă ai primit? Ce sarcină ai finalizat? Cum ai gestionat o situație delicată?
Foto: PR