Vrei ca relația ta să fie una bună, să fiți fericiți, să construiți o viață și un viitor împreună. Și în mod cert nu eviți efortul, lupți pentru voi și ești dispusă să faci absolut tot ceea ce ține de tine. Doar că uneori ceea ce consideri că faci bine are mai degrabă efecte negative imediate sau pe termen lung.
Nu comunici
Nu consideri că e necesar să îi atragi atenția pentru absolut orice, nu vrei să amplifici probleme existente deja și chiar crezi că e important să îți alegi luptele. Corect până la punctul în care te duci către evitare și nu îi mai reflectezi absolut nimic. În care ceea ce te deranjează nu este spus și nici ulterior rezolvat. Practic ignori ceea ce face partenerul negativ, nu îi pui limite și se perpetuează în viitor ceea ce te rănește.
Bunătatea…
… umple sufletul de căldură, arătarea aprecierii pe care o simți îi împlinește celuilalt nevoia de validare și de a primi recunoștință. Focul nu îl stingi cu foc, ci cu apă, iar bunătatea este un mod de a răspunde și când partenerul te rănește. Nu îl ataci și nu te răzbuni. Dar lipsesc acele limite puse ferm și cu blândețe. Arăți recunoștință și căldură în momentele când ar trebui să îți arăți dezamăgirea, tristețea, furia, deci îți negi emoțiile și trăirile interioare. Validarea, lauda pot deveni un automatism, să le oferi când nu simți de fapt și să transmită mesajul că totul e grozav pentru tine, când chiar nu e.
Răbdarea e o virtute?
Poate fi sau poate reprezenta un mod de a face față fricii, un îngheț ambalat frumos în răbdare. Teama de a te confrunta cu o realitate destul de evidentă mascată de răbdare. Această răbdare te poate menține într-o relație fără viitor, unde partenerul de fapt nu își asumă un deznodământ sau un statut de care tu ai nevoie. Unde nu este dispus să schimbe comportamente care intră în conflict cu nevoile tale emoționale. Prea multă răbdare te poate ține într-un loc unde efectiv nu mai ai ce căuta.
Prioritizezi relația
Căci e foarte importantă pentru tine, vrei să îi acorzi locul cuvenit. Însă în această prioritizare nu te incluzi și pe tine, ce îți face ție plăcere, de ce ai nevoie, ce ai alege, ce îți dorești. Nu prioritizezi și timpul tău cu tine sau investiția în tine. Nu prioritizezi și viața ta personală din afara cuplului, prieteni, familie sau inclusiv ce visai din punct de vedere profesional se anulează în fața relației. Iar dacă partenerul nu procedează în aceeași manieră, conform acestor așteptări pe care le ai și din partea lui, certurile devin intense, nu îi înțelegi nevoia (rezonabilă) de timp și activități individuale. Te temi că dacă face ceva fără tine automat vrea să te părăsească sau nu ești importantă pentru el.
Încredere necondiționată
Încrederea se oferă dar se și câștigă, și determinarea de a te încrede în partener te face să închizi ochii la semnale de alarmă sau contexte ce ar trebui lămurite și recadrate ca atitudine pentru viitor.
Citește și:
Care este relația ta cu banii? Cum căutarea unui nou partener este o ocazie de a-ți întreține tipare financiare negative
Foto: PR