De ceva vreme anxietatea te vizitează cu îndrăzneala unui musafir nepoftit care pleacă extrem de greu și nu înțelege subtilitatea cu care îi arăți ușa sau când îi spui că ești ocupată. În primul rând tu nu ești anxioasă, nu este identitatea ta, ci te simți anxioasă. Așa cum te simți și bucuroasă, entuziasmată, tristă sau dezamăgită. Deci ceea ce simți poate fi schimbat, la fel cum și ceea ce gândești irațional poate fi înlocuit cu gânduri raționale.
Pentru asta e nevoie de intervenții punctuale de natură comportamentală și cognitivă, căci nu se va duce de la sine, ci vei fi prinsă în bucla de ruminații anxioase dacă nu acționezi adecvat. Neliniște, îngrijorări disfuncționale cu un conținut care mai de care mai negativ, tulburări de somn, slăbiciune în corp, dureri de cap, transpirații, dificultatea concentrării, palpitații, nevoia de a merge des la toaletă. Chiar îți afectează calitatea vieții, dar nu doar ție ci și partenerului tău.
Persoana de siguranță
Înainte erai o persoană independentă și te considerai cu adevărat ca atare. Însă de când a debutat anxietatea parcă ești legată de partenerul tău și te temi să mergi undeva fără el sau chiar îl inviți să vină cu tine să verifici scenariile acelea care te îngrijorează foarte tare. Ceea ce limitează mult spațiul personal atât al tău cât și al partenerului. Asta poate fi de asemenea o modalitate inconștientă de a-ți ține partenerul alături.
Vă limitează…
… timpul liber și distracția, încalcă sau sabotează nevoia de odihnă și relaxare. Cum să mai plecați undeva când te îngrijorezi că ia casa foc, au loc inundații sau vreo catastrofă în destinația țintită, te temi că părinții tăi vor păți ceva sau chiar voi veți suferi un accident în locul în care plecați. Aveți copii? Și asupra lor se vor extinde îngrijorările, precum și asupra locului de muncă.
Trăiți în frică
Partenerul are și el un fond anxios? Desigur că îi povestești tot ce simți și ce îți trece prin minte, iar îngrijorările tale devin și ale lui. Observă că nu se și întâmplă ceea ce îți imaginezi, caracterul lor nerealist și devine cu adevărat obositor să vă duceți existența sub imperiul neliniștii. Până la certuri mai e un pas sau până la a te simți invalidată, neînțeleasă, el insistând să încetezi cu acele scenarii pentru care nu există un simplu buton de oprire. Sau înveți să le gestionezi, reduci, apoi să le elimini prin terapie individuală.
Stați pe loc la nivel de obiective
Îngrijorările se duc de multe ori și în sfera financiară. Ca atare să vă asumați riscuri calculate, să vă urmați un vis sau un obiectiv setat anterior ce implică anumite cheltuieli mai ales pe o perioadă lungă de timp, va deveni ceva ce nu-ți poți imagina. Căci te temi că rămâneți pe drumuri, ești dată afară de la serviciu, pierdeți tot într-o clipă, se întâmplă o catastrofă care vă va ruina. Și planurile voastre nu se concretizează, nu vă îndreptați către un nivel mai mare de confort care poate că este cu adevărat necesar, de exemplu o casă mai mare în care copilul să aibă camera sa.
Citește și:
Folosești umorul pentru a detensiona certurile cu partenerul? Când (nu) e util
Foto: PR