Sa nu va imaginati cumva ca in redactia Elle subiectul tendintelor este unul tratat cu indiferenta! Da, avem orgolii! Dar marele nostru noroc este ca ne intelegem, pana la urma, foarte bine. Pentru ca Domnica sustine sus si tare ca Dolce&Gabbana au avut cel mai penetrant mesaj, Cristina se bate cu pumnii in piept ca Givenchy bate recordul vanzarilor de casa, eu ma revolt si arunc manusa, adica pledez pentru cauza Imperiului Prada, etc! Dar pana la urma reusim sa cadem la pace. Drept pentru care am decis, de comun acord, ca eu sa analizez, intr-o maniera glamour-voit-superficiala aceasta obsesie pentru tendinte a femeilor de pretutindeni si sa punctez, printr-un discurs (sper) amuzant, care au fost colectiile de care ne-am amorezat, care ne-au facut sa suspinam, pe care le-am purta pur si simplu!
Alexander McQueen
Nu stiu cat de mult conteaza faptul ca Sarah Burton era insarcinata in momentul in care si-a permis sa se joace cu mintile noastre si sa propuna pentru sezonul de toamna-iarna cea mai impertinenta, creativa si fantastica colectie!
Nici macar nu pot sa aduc in discutie tendintele, pentru ca imaginatia domnisoarei Burton imi taie din start elanul! Imaginati-va o Anna Pavlova distribuita in rolul vietii sale, acela de curtezana-razboinica, si veti reusi, poate, sa intelegeti ce a vrut sa spuna Sarah Burton. Toate structurile acelea elisabetane, bogate, impertinente par desprinse dintr-un vis cu Regele Arthur si Cavalerii Mesei Rotunde, vis penetrat brusc de o Dulcinee care il cauta pe Don Quijote.
Colectia Alexander McQueen sfideaza notiunea de tendinte! Toate penele de strut folosite in compozitie, toate broderiile pe structura metalica, toate volumele isterice care sfideaza istoria nu fac altceva decat sa transmita ideea ca rolul modei este acela de a ne tine spiritul viu si de a ne face sa visam in permanenta, indiferent de cati bani castigam, unde ne petrem vacantele sau cate posete Chanel avem in garderoba.
Prada
What Ever Happened to Baby Jane? – pare a se intreba, ironic, Miuccia Prada! Da, recunosc, este colectia mea preferata. Acest discurs cinematografic, cu referinte intentionat hitchcock-iene, deloc sincopat, pare strigatul de ajutor al unei femei inteligente, vag blazate, care ia moda peste picior. Primul lucru care mi-a atras atentia in aceasta colectie a fost styling-ul usor pervers, acel joc de-a dezbracatelea, pentru ca te astepti ca din moment in moment hainele sa cada firesc de pe corpul manechinelor. Straturi discret marcate, materiale grele, poate putin prea apasatoare, siluete retro si coafuri decoafate, totul intr-un exercitiu sublim de imaginatie si marketing. Miuccia Prada stie cum sa-ti fenteze asteptarile prin combinatii de un rafinament diabolic, in care mixeaza ca nimeni alta paiete cu stofa de lana, casmir cu matase si accesorii sobre, rigide, cu rochii impecabile, ce lasa sa se intrevada clavicula intr-o maniera tulburatoare!
Celine
Phoebe Philo este romantica. Oh, dar nu romantica in sensul acela cheesy & previzibil. Este o romantica paradoxala, care intuieste atat de bine ce vor femeile, incat nu mai are nevoie de nici un fel de confirmari. Cum altfel va imaginati prezenta feminina a volanelor si burghezia materialelor remixate cu motivul acela obsesiv, al imprimeului de rafie, despre care multe dintre voi ati fi tentate sa credeti ca este unul romanesc? Nu as vrea sa dezamagesc pe nimeni, dar clasicul pattern al papornitei era folosit, inca de acum foarte multi ani, inclusiv de foarte multe triburi africane!
Colectia Celine nu mai are nevoie de nici o prezentare. Este rafinata, discreta, complexa si aduce in prim plan nevoia femeilor de romantism brut, clar, fara nici un fel de alte complicatii inutile. Prezenta discreta a cizmelor foarte inalte din piele nu face altceva decat sa sustina mesajul de pace al lui Phoebe Philo – „daca dragoste nu e, nimic nu e!.
Page: 1 2