Uneori ceea ce credeți despre căsătorie ajunge să stea tocmai în calea trăiniciei și dezvoltării relației voastre.
Mintea e un instrument foarte puternic, iar ceea ce gândești te face să iei anumite decizii, să te comporți într-o anumită manieră, și, ca atare, să-ți sculptezi întreaga existență conform acelor credințe. Același principiu se aplică și când este vorba despre căsătorie, de data aceasta înmulțit cu… trei. Deoarece sunt credințele tale, ale partenerului, plus cum anume interacționează între ele aceste viziuni despre mariaj și ce trebuie să facă soții.
Popular se spune că după căsătorie bărbatul devine stâlpul casei. Căruia îi revine practic toată responsabilitatea de a susține casa. Numai după această formulare este evident dezechilibrul. Care e partea de responsabilitate a femeii? Pentru stâlpul casei acest rol poate deveni obositor, iar pentru femeie de-a dreptul frustrant sau îi poate alimenta îndreptățirea, când consideră că i se cuvine să primească.
Cealaltă variantă învățată din familie sau societate este că femeia este gâtul și bărbatul capul, care se mișcă așa cum dictează gâtul. Deci puterea totală este la parteneră, iar în niciunul dintre scenarii nu este prezentat efortul în echipă. Mai mult, aici sunt și nuanțe de manipulare. Capul crede că el deține, controlul, el conduce, dar subtil gâtul îl aduce pe cap în ce poziție dorește. Dacă fiecare partener aderă la varianta pliată pe sexul său, încep lupta pentru putere și competiția ce treptat dizolvă conexiunea emoțională din cuplu și viitorul devine unul sumbru.
… hârtia semnată, nunta bifată și să înceapă relaxarea. Dar nu relaxarea aceea aferentă împlinirii nevoilor de securitate, apartenență, iubire, pentru care până la urmă nu ai nevoie de un act, ci o relaxare în care nu se mai depune efort. Cei doi au muncit activ pentru a ajunge la deznodământul căsătoriei, dar și după ce verighetele sunt pe deget e necesară străduința pentru a menține relația, pentru a o dezvolta mai departe.
Căsătoria de multe ori vine cu o presiune ce poate dezbina în așa măsură încât se materializează divorțul, fără cale de întoarcere. Ca și cum dacă te-ai căsătorit, mai departe e absolut obligatoriu să bifezi restul etapelor în cel mai scurt timp, musai să faceți un copil rapid, să vă luați o casă. Chiar dacă financiar încă nu vă permiteți casa sau aveți un anumit obiectiv locativ ce se poate atinge într-un viitor mediu îndepărtat. Chiar dacă vă doriți să mai fiți o vreme doar voi doi, să călătoriți, să investiți timp pentru evoluția profesională.
O perspectivă în care actul căsătoriei devine un garant al trăiniciei relației. Și dacă sunt sigur că nu ne vom despărți niciodată căci suntem oameni căsătoriți, ori credem că iubirea e puternică și ea e de ajuns pentru satisfacția în relație, din nou nu ne vom corecta comportamentele ce pot dăuna în timp.
Iar fiecare are o viziune proprie a perfecțiunii ori una comună ce vine cu o imensă presiune de a fi atinsă. Și tot ce nu se subscrie acestor așteptări total nerealiste este sancționat sever sau devine centrul atenției. Și nu vă mai concentrați pe ce merge bine în cuplul vostru, ci doar pe minusurile care vă împiedică să fiți cuplul perfect.
Foto: PR