Mitul legendelor urbane

Amintiri din copilarie

Singurul loc din Romania unde se practica jocul de coci e Constanta. E nevoie de bile de otel provenite din rulmenti sau limonine* si monede pe care cei mai saraci le inlocuiau mai demult cu capace de sticle de bere sau de Pepsi. Acestora din urma le crestea valoarea daca erau puse pe sinele de cale ferata. Dupa trecerea trenului, discul rezultat se numea „dolar. Cum gara se afla in apropiere, faceam dese incursiuni in zona, incercind sa ne crestem depozitele de „dolari, in ciuda avertismentelor unor prieteni care ne spuneau ca trenul ar putea deraia de la capacele si monedele pe care le ridicam fierbinti de pe sine.

Adolescenta, cu tulburarile ei erotice, se apropia. Ii ascultam infiorat pe alti prieteni mai mari care se jurau ca alti prieteni de-ai lor vazusera filmul porno romanesc Viata la tara, avindu-i drept protagonisti pe Angela Similea si Florin Piersic, cit si pe cel mai indragit actor local, Jean Constantin. Imi cumparam seminte de la tarabele tiganilor, desi mi se spu­nea ca, pentru a face economie la sare, tigancile fac pipi pe ele. Cit despre susan, sa nu mai vorbim…

Gaseam adesea in banca de la scoala o foaie de hirtie pe care se afla scris un text cu binefacerile care mi se vor intimpla daca voi copia continutul in zece exemplare pe care le voi imparti la rindul meu. Daca n-as fi facut asta, eram amenintat, tot in text, ca mi se vor intimpla lucruri teribile. Spaima exemplelor negative ma facea sa pierd ore bune multiplicind manual timpenia aia despre care am auzit ca purta numele de „Scrisoarea Sf. Anton'.

Credeam multe in copilarie, ca in anii 2000 vor fi benzi rulante in loc de trotuare, ca Marele Zid Chinezesc este singura constructie umana care se vede de pe Luna, ca daca inghit guma de mestecat o sa ramina sapte ani in stomac si eram convins ca, la Revolutie, din largul marii vor debarca o multime de teroristi arabi.

Prietenul unui prieten

In romana, cel mai bine suna „legende urbane**, dar am intilnit si varianta „mituri urbane, ambele provenite din limba engleza. Francezii le zic „rumeurs dOrléans, mexicanii – „mito urbano', americanii – „office cooler conversation, la olandezi circula sub forma de „broodjeaapverhalen, adica „burger de maimuta, englezii se impaca cel mai bine cu sintagma „legende contemporane', in timp ce antropologii le studiaza sub forma de „folclor contemporan'.

Un alt termen, mai colocvial, este acronimul FOAF, care inseamna „Friend Of A Friend, expresie care are legatura cu ori­ginea lor – niciodata nu sint povestite de cel care a parti­cipat la intimplare, ci de catre o ruda sau un prieten apropiat. Imi amintesc ca, dupa ce il ascultam pe Vicentiu, vecinul meu de la etajul 8, povestind scene din Viata la tara il puneam sa jure pe rosu ca l-a vazut. N-a jurat niciodata. Legendele urbane sint povesti ale timpului lor, reflectind temerile si problemele unor generatii.

Intr-o societate sterilizata cum era cea comunista, legendele urbane au inflorit, unele dintre ele, ca si bancurile, fiind puse in circulatie chiar de regim. Ca si miturile, LU explica maselor fenomene mai putin accesibile. Un bun exemplu sint cele legate de explozia de la Cer­nobil. Lipsa de informatie din acei ani privitoare la am­ploarea si gravitatea scur­gerilor face ca, in 2008, sa mai circule inca pe net a­nun­turi panicarde legate de efectele nefericitului eve­ni­ment.

Aparitia Internetului a dus la resuscitarea LU, netlor-urile (Internet + folclor) devenind unele dintre cele mai populare mituri urbane. Din nefericire, pla­cerea de a asculta un prieten aberind despre faptul ca o cunostinta a gasit un soarece intr-o sticla de bere a fost inlocuita de frigiditatea anunturilor de messenger care, oricite lucruri senzationale ar contine, ramin doar niste texte seci.

The Mess Were In

Nu m-am dumirit inca, dupa atitia ani, care era motivatia celor care initiau acele lanturi de scrisori care trebuiau multiplicate. Fenomenul a continuat, in epoca Internetului, cu mail-uri si, in ultima vreme, mass-uri de mess. Pe mituriurbane.ro am regasit anunturi care circula de cind a aparut Yahoo! messenger-ul: „Aici este presedintele Jay Rusell: imi pare rau sa va anunt ca Yahoo! a ajuns la maximum de nr. de persoane. Daca vrei sa pastrezi contul tau gratis trimite mesajul acesta la toti din lista ta. In acest mod vom sti care sint folosite si care nu, le vom sterge. Trimite acest mesaj timp de 8 zile si contul tau va ramine gratis. Inca o data imi pare sincer rau ca trebuie sa fac aceasta. Te rog incepe sa trimiti!! Cine nu trimite acest mesaj, contul lui va fi delatat. NU ESTE O VRAJEALA, CHIAR STERG CONTURI!!!!.

Sau cele patetice, cu continut umanitar: „CITESTE TOT PLS! 074******* Buna, numele meu este Ionut, sint insurat cu o fata numita Alina si avem un copil nou nascut, numit Rares. El inseamna tot ptr. noi, si recent doctorii au descoperit ca are cancer la creier. Din pacate eu si sotia mea nu avem bani nici macar sa platim facturile lunare, dar am facut o intelegere cu YAHOO si AOL si am cazut de acord ca ptr. fiecare persoana care primeste acest mesaj sa primim 5 centi in schimb. Deci te rog trimite acest mesaj tuturor persoanelor din lista si ajuta-ne! Da-l mai departe te rugam HAIDEtI SA AJUTAM, ITI IA MAI PUTIN DE 60 SECUNDE. Merita fiecare cite o sansa! E doar un copil. Ajutati-l!.

Asa cum mediul este mesajul, mailul este chiar virusul pe care fraierii si-l tot trimit unul altuia. De cele mai mult ori e inofensiv (in sensul ca nu formateaza calculatorul), dar memoreaza adresa de mail care ajunge intr-o baza de date si e vinduta companiilor. Nici acum nu inteleg insa cine avea de cistigat din scrisorile pe care le pri­meam pe vremuri in cutia postala. Cind gaseam una, parca ve­deam o pasare moarta. Ma luptam din greu cu mine ca sa nu scriu la rindul meu alte zece, dupa cum mi se indica in scrisoare. si nu cistigam intotdeauna.

De la cal la Cadillac

Intrucit multe dintre LU sint naratiuni cu personaje si actiune (chiar in trei timpi), au fost transformate de scenaristi/regizori abili (sau poate doar lenesi) in filme. Cum cele mai multe dintre legendele urbane exprima, de fapt, diferite forme pe care le ia frica de necunoscut, pasionatii de filme horror vor recunoaste multe dintre istoriile auzite de la „prietenul unui prieten. Seria Twilight Zone este practic ilustrarea tuturor LU misterioase care au bintuit ima­ginarul colectiv. Cea mai cunoscuta LU din aceasta cate­go­rie este cea a „autosto­pistului care dis­pare ***, care si-a pastrat structura timp de sute ani, doar mijlocul de transport evoluind de la cal la Cadillac.

Filmul Terminalul a fost inspirat din LU despre un om care a trait multa vreme intr-un aeroport. Cu multa timp in urma am ascultat povestea (reala 100%, desigur) a unui tip care si-a anuntat nevasta ca pleaca in delegatie si s-a dus la amanta care locuia in acelasi bloc. Dupa citeva zile, individul a iesit sa duca gunoiul si la intoarcere, din obisnuinta, a sunat la usa nevestei, imbracat in pijama si cu galeata in mina. Povestea a fost ecranizata excelent de Constantin Dumitrescu in scurtmetrajul Apartamentul.

O alta LU au­toh­tona, aparuta dupa ‘90, pare o schita de lucru gasita in caietul lui Mircea Eliade: Noapte tirzie. Un taximetrist obosit casca uitindu-se pe ceas. In curind avea sa i se termine programul. Un ciocanit usor intr-unul din geamurile masinii il face sa se dezmeticeasca. Doua batrinici imbracate decent urca in taxi si-i spun soferului adresa. Acesta demareaza.

In timp ce conducea, uneia dintre batrinici i se face rau. Ameteste si incepe sa-i curga singe din nas. Soferul opreste taxiul la adresa ceruta si le ajuta pe batrine sa urce scarile casei. Acestea, recunoscatoare, il invita pe sofer in casa la o cafeluta. Soferul, obosit, accepta cu bucurie oferta. In timp ce i se pregatea cafeaua, intra in baie. Isi spala fata cu apa rece ca sa se mai dezmeticeasca si isi scoate ceasul de la mina pentru a se putea sapuni bine pe miini si pe antebrate. Iese din baie, bea cafeaua, le multumeste batrinicilor si iese.

Porneste masina, mai ia citiva clienti, dupa care, in zori, pleaca spre casa sa se odihneasca. Ajuns acasa, remarca lipsa ceasului. Isi aminteste ca il uitase pe policioara din baia batrinelor, atunci cind se spalase pe miini. Se urca in masina si merge la adresa respectiva. Bate la usa. Nici un raspuns. Suna lung de citeva ori. Nimic. La un moment dat, un vecin, un pensionar curios, il intreaba pe sofer pe cine cauta. Acesta raspunde ca le cauta pe cele doua batrine pentru a-si lua ceasul. Pensionarul il priveste ciudat: „Care batrine? In casa asta nu locuieste nimeni de ani de zile!. „Ce vorbesti? – raspunde taximetristul. „In noaptea asta am condus aici doua batrine. Am intrat si am baut o cafea cu ele!

Batrinul il priveste din ce in ce mai uluit. Incep sa se stringa vecini si gura-casca in jurul lor. „Casa asta e nelocuita de ani de zile, spun toti. La un moment dat, apare o vecina cu cheile casei. Le avea in pastrare de ani buni, pentru a le da mostenitorilor plecati undeva in strainatate. Descuie usa casei. Intra cu totii: ba­tri­nul, soferul, ve­ci­nii cu­riosi… Casa, plina de pinze groase de pa­ian­jeni, cu mobi­le­le acoperite de cear­sa­furi pline de praf… „Ti-am spus noi?, rinjeste edificator vecina pastratoare a cheilor.

„E nelocuita! N-a mai intrat picior de om in casa asta de ani de zile! soferul apleca privirea jenat. Pe o masuta mica si prafuita zareste o ceasca de cafea cu zatul proaspat. Intra in baie si, sub stratul gros de praf si pinze de paienjen, isi gaseste ceasul. Tulburat, iese din casa facindu-si cruce si se urca la volan. Pe bancheta din spate a masinii stralucea o fisie de pinza alba: o batista cu citeva picaturi de singe…

Folclorul contemporan circula in jurul lumii, capatind versiuni locale. Am regasit LU a autostopistului care dispare intr-un mit urban din Giurgiu! Iata-l: „Intr-o zi un taximetrist era intr-o zi normala de munca. La un moment dat se urca in masina o tipa imbracata in mireasa care ii spune taximetristului sa o duca pe str. Nicolae Titulescu in fata unei case mai vechi. Ajunsi acolo, tipa ii da taximetristului verigheta pentru ca nu avea nici un ban la ea. Iesit din tura, taximetristul ii arata verigheta unui prie­ten, care, auzind numele tipei, ii spune ca aceasta este moarta de citeva zeci de ani, s-a sinucis atunci cind, odata iesiti din biserica, pe sotul ei l-a calcat o masina. Astept momentul cind efectele incalzirii globale vor putea face posibila in Romania aparitia unei LU celebre, cea cu crocodilii care traiesc in cana­lizari si ajung in toaletele apartamentelor.

Republica Dobrogea

Titlul primei mele incercari literare sub forma de volum, Baltazar si Hazardul (1997), ar fi trebuit sa fie Republica Dobrogea. Povestirea omonima continea chiar istoria dezlipirii Dobrogei de Romania. Inainte de aparitia cartii, am fost sfatuit discret sa renunt la acest titlu. Se zvonea ca, in acei ani, chiar ar fi existat o tendinta separatista in zona. Altfel, aceasta interdictie sugerata de catre un „binefacator al familiei, ar fi fost lipsita de sens. M-am simtit un mic Nostra­damus si n-am comentat. Republica Dobrogea a devenit Delfinul incoronat.

Legendele urbane (pentru ca este sfirsit de articol, revin la expresie) pot porni de la un simbure de adevar****. In ciuda tehnologizarii si avan­sarii pe scara civilizatiei, viziunea mitologica asupra lumii, care explica fenomene naturale prin intimplari cu fiinte su­pra­naturale, s-a pastrat. Doar ca fenomenele naturale au fost inlocuite cu cele sociale. Intr-o lume dezvrajita de marketing, legendele urbane suplinesc nevoia perpetua de mister. O spune un individ care crede ca statuile din Insula Pastelui sint facute de extraterestri. *****

Jean-Lorin Sterian
Foto: Hepta

* Tot niste bile, dar de sticla colorata. Se gaseau intr-un joc chinezesc de carton, asemanator cu jocul de dame.
** Sa le numim, mai simplu, LU.
*** Un doctor se intoarce acasa si vede pe marginea drumului o tinara draguta care-i face cu mina. Opreste si, intrucit scaunul din fata e ocupat cu sacul de golf, ii spune sa stea in spate. Cind o intreaba ce cauta afara la ora asta, fata raspunde : „E o poveste lunga, ma puteti duce va rog acasa? Desi nu e in drum, doctorul conduce pina la adresa. Cind ajunge in fata casei, se uita in spate si vede ca fata a disparut. Coboara, bate la usa si din casa iese un barbat caruia se apuca sa-i povesteasca intimplarea. Acesta il opreste si-i spune: „Era fata mea. A fost ucisa intr-un accident de masina acum citiva ani. In fiecare an aud ceea ce mi-ai spus de la alt barbat.
**** Nu toate LU sint fantasmagorii. De exemplu, circula zvonul ca, pina in 1920, in formula originala de Coca-Cola se afla cocaina, binecunoscutul drog de clasa A. Ei bine, nu e adevarat.
***** Cine cumpara 10 exemplare din revista ELLE ca sa le imparta mai departe va pierde trei autobuze la rind.

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK