Mihail: „Muzica a devenit partenerul meu de viață”

Mihail a trecut în ultimii ani printr-o transformare personală care l-a marcat și a contribuit la artistul care a devenit astăzi.

Mihail și-a luat o pauză pentru a reflecta și a-și da seama de cum este ca artist și ca om. Acum, a revenit în atenția publicului cu albumul său de debut, „To Whom We Return”, lansat în acest an, care este, de fapt, o călătorie prin universul lui muzical.

Mihail este într-o continuă căutare, iar prin intermediului albumului de debut le dă ocazia fanilor să descopere această transformare prin care a trecut și experiențele care l-au schimbat. Artistul mi-a vorbit despre cum a decurs procesul de creație, cum a fost să se retragă timp de câteva luni în natură, ce speră să înțeleagă publicul din piesele lui și despre explorarea pe care o parcurge în prezent, atât personal, cât și muzical.

ELLE: Față de „Mă ucide ea”, „Who You Are” și „Dorul mă ia”, acum te regăsești într-o altă zonă muzicală, în care te bazezi mult pe experiment și pe diverse influențe. Cum a început această transformare a ta și cum a decurs drumul până la artistul care ești astăzi?

Mihail: Această transformare a început după perioada de finalizare a turneului de promo, odată cu piesa „Who You Are”, în anul 2018, în Italia. La un moment dat, mi-am dat seama că nu sunt sincer cu mine, că nu mă simt acasă pe scenă, că nu sunt la zi cu mine, ca să zic așa. M-am simțit ca o pasăre într-o colivie de aur; aveam parte de o viață frumoasă, dar totuși simțeam că nu-mi explorez potențialul la maxim, că de fiecare dată când eram pe scenă, aș fi vrut să dau mai mult, condiționat fiind de anumite standarde din lumea maistream-ului muzical. Am decis să mă retrag în pădure, să fac un pas în spate și să-mi dau o șansă de a mă cunoaște mai bine ca artist, ca muzician și ca om. Am petrecut nouă luni singur în pădure, fără vecini, fără musafiri, fără distrageri. Am explorat sound design-ul, am încercat să greșesc și să experimentez cât mai mult ca să trec de niște bariere pe care le construisem în ultimii ani.

ELLE: În 2019, ai petrecut nouă luni la o cabană de pe malul lacului Tarnița. Cum a fost experiența de a renunța, pentru o perioadă, la lumina reflectoarelor și de a fi aproape de natură? În ce fel a contribuit acest spațiu la crearea albumului tău de debut, „To Whom We Return”?

M: Știi senzația aia când te întorci acasă după o zi grea de lucru și într-un final ai parte de liniște și pace? Așa s-a simțit retragerea mea în pădure, la malul Lacului Tarnița. Am simțit că am ajuns acasă, un loc în care pot să mă destind, să mă odihnesc și să mă reîncarc. Noi, artiștii, avem nevoie de momente de solitudine, e nevoie să faci curat și să-ți aduni forțele astfel încât să realizezi unde ești și încotro vrei să te îndrepți. Eram singur în pădure, auzeam noaptea bufnițele, vântul, făceam baie în lac la lumina lunii, îmi era frică, dar îmi plăcea. Dacă aceste momente ale vieții nu-ți aduc inspirație, atunci ce altceva ți-ar aduce? Tot albumul întruchipează acele 9 luni de zile în care am explorat sunetul și sinele, direcții în care am și crescut foarte mult în acea perioadă.

ELLE: Povesteai pe Instagram că ai fost vizitat periodic de prietenii apropiați și de colaboratori. Cum ai perceput timpul petrecut singur și ce ai învățat despre tine în perioada pe care ai petrecut-o acolo?

M: Am învățat cum să faci față unei invazii de șoareci, am cultivat respectul față de pisici, am tot făcut cardio ca să-mi recuperez câinele de pe dealuri. Dar dacă-s sincer, am realizat pentru primă dată bucuria vieții, am redescoperit acea senzație de recunoștință pentru momentul prezent, am simțit cum totul este trecător. Viața în natură te vindecă, îți aduce aminte de tine.

ELLE: Ce îți dorești să transmiți publicului prin intermediul albumului „To Whom We Return”? Ce speri să înțeleagă oamenii din piese?

M: Albumul este o călătorie prin cele două cicluri pe care le-am cunoscut toată viața noastră – Ziua și Noaptea, Lumină și Întuneric și cum ne raportăm noi, ca oameni, la ele. Albumul meu este cel mai personal output de până acum. A fost un experiment care a durat patru ani, uneori marcat ca un act de rebeliune, alteori ca o provocare personală, dar întotdeauna fidel muzicii. Albumul este o invitație pentru cei ce doresc să exploreze acele locuri subtile, mai ascunse, din interiorul nostru, doar pentru a fi reamintit că acolo ai fost mereu liber. Este un reminder că natura ta umană este amplă și multidimensională, și, nu în ultimul rând, un reminder că ești perfect așa cum ești. Știu că poate la prima ascultare nu este ușor de digerat. Știu că poate lua ceva timp. Mi-a luat patru ani să-l creez și chiar și eu nu-l înțeleg încă complet. Asta e și frumusețea muzicii și a artei, în general – poate dezvălui mereu ceva nou. Îmi place să cred că, dacă asculți destul de atent, vei descoperi comori ascunse așteptând să fie găsite – unele dezvăluite de lumina zilei, altele strălucind în toiul nopții.

ELLE: Care este piesa de pe album care consideri că va rezona cel mai mult cu publicul tău?

M: Eu sper să rezoneze cu fiecare în parte, dar sunt convins că totul vine la timpul potrivit. Probabil prima piesă de pe album, „No men’s drive”, ar fi una din ele. Cred că este mai aproape de înțelesul tuturor. O piesă caldă, ce descrie muzical aventura, acel lucru pentru care cu siguranță mulți din noi râvnesc.

ELLE: Cum decurge procesul tău de creație? Ai vreun ritual anume sau urmezi niște pași specifici?

M: Procesul de creație e ca și pescuitul, tre să fii pe poziție ca să ai șansa să prinzi ceva. Niciodată nu știi ce vei prinde, sau daca vei prinde, dar exersarea și greșelile sunt niște factori importanți în a reuși. Personal, eu încerc înainte să ajung la studio să fac o plimbare prin parc, un popas la o cafea să mă uit la oameni. Îi privesc cum dansează, cum interacționează, cum aleargă copii pe lângă părinți, făcându-i să iasă din zona de confort, să interacționeze cu viața prin ochii copiilor lor. E un moment, ca o meditație, în care simt cum viața se întâmplă, cum totul curge și plutește, cum suntem niște călători prin aceste locuri, prin aceste timpuri, și ajung să fiu recunoscător pentru tot ceea ce sunt și simt. Viața e un dar, iar asta cumva încerc să exprim prin muzica pe care o creez.

ELLE: Cum s-a schimbat relația ta cu muzica te-a lungul timpului? Au fost momente în care ai simțit nevoia să te refugiezi și să compui?

M: De-a lungul timpului, muzica a devenit partenerul meu de viață. Muzica mă ajută să rămân întreg la minte, o unealtă care ajută la exteriorizarea emoțională. Tot ce simți, bine sau rău, îl poți canaliza în muzică. O tranzacție norocoasă. (Se zice că muzica și culoarea sunt ultimele forme de magie rămase în viață aici, pe Pământ)

ELLE: Cum ți-ai descrie muzica pe care o creezi acum?

M: Foarte dificil să-ți descrii muzica, pentru că as sfârși prin a mă descrie pe mine. Este o abordare mai matură, mai experimentală a muzicii. Simt că sunt atât de multe locuri care pot fi explorate sonor încât nu-mi vine să rămân într-un stil. Sunt într-o continuă căutare.

ELLE: Ce te entuziasmează cel mai tare la muzică?

M: Muzica vindecă. Are puterea să te ducă în locuri în care nu poți fi decât cu gândul sau inima. Nu-i ușor să comprimi în cuvinte cât de mult mă ajută muzica zilnic; îmi dă putere, mă ridică din pat, mă face să fiu prezent, mă coboară spre inimă și mă ajută să-mi aduc aminte de adevăr. Fiecare artist are o datorie față de harul lui: trebuie să-l exploreze cu recunoștință și să aibă în vedere că noi condiționăm viețile oamenilor care ne ascultă muzica. De exemplu, am tot primit de la părinți clipuri cu copiii lor ce dansează pe muzica mea. Am simțit impactul generațiilor ce vin din urma noastră și am simțit o grijă față de cei mici, de a face ceva real, ceva mai cu esență.

ELLE: Ce artiști sau artiste te inspiră la ora actuală pe plan muzical și de ce?

M: Dacă-s sincer, în ultima perioadă ascult muzică hawaiană tradițională, ceea ce mă relaxează și-mi aduce vara în suflet. Sunt mare fan Radiohead, toată lumea știe asta, ei au fost primii care mi-au trezit o dragoste față de muzică și m-au făcut conștient de forța pe care o deține ea. Ascult multă muzică, africană tradițională, tribală, orientală etc. Mă atrag rădăcinile muzicii din fiecare țară, așa că încep de acolo și studiez cum a evoluat cultura muzicală a țării respective până-n prezent.