Michelle de Swarte despre rolul din The Baby, comedia neagră a sezonului

The Baby este o comedie horror care spune povestea unei tinere femei care se trezește peste noapte, la propriu, cu un copil în brațe, care pare să răspândească doar necazuri în jur... Michelle de Swarte, interpreta Natashei, a povestit cum a ajuns să joace acest rol.

Q. Cum ai ajuns să lucrezi la acest proiect?
MDS: Prima oară m-au sunat într-o perioadă în care susțineam performance-uri pentru corporații în timpul lockdown-ului. Erau numere de stand up comedy pe Zoom și, spre norocul meu, unul dintre ele a fost văzut de soțul directoarei de casting. Ea [Aisha Bywaters] s-a întâmplat să asiste și la show și apoi l-au contactat pe agentul meu, prin care m-au întrebat dacă vreau să dau o probă înregistrată. Reacția mea a fost „sigur, încerc”, pentru că rolul ăsta e al doilea din viața mea și nu am foarte multă experiență în procesul de a mă înregistra singură. Mă gândeam „e vineri, pot s-o trimit luni”, apoi duminică am citit scenariul și mi-am dat seama că „la naiba… îmi doresc mult rolul ăsta și am doar o zi să mă pregătesc!”. Așa că am sunat-o pe verișoara mea și i-am zis: „vino imediat!”. Ea are ceva experiență în actorie și i-am zis „poți să mă atingi pe frunte și să îmi transmiți imediat tot ce știi despre actorie?”. Așa că am trimis prima înregistrare și iată-ne aici.

Q. La ce te-ai gândit când ai citit prima oară scenariul? Pentru că e atât de diferit de orice altceva.
MDS: „Oh, îmi doresc mult rolul ăsta” – e ce am zis când am citit scenariul. Am simțit o conexiune foarte puternică cu Natasha. Și am simțit că a fost scris pentru mine. M-am gândit că am nevoie de acest rol, scriitura era atât de bună. Și atât de proaspătă. Și era un show despre ceva extrem de feminin, fie că ești mamă sau nu, e ceva cu care poți să empatizezi. Așa că am fost fascinată și euforică să primesc rolul.

Q. Ce anume te-a atras la Natasha?
MDS: Are defecte din punct de vedere emoțional și nu știe să-și gestioneze sentimentele. Și e egoistă câteodată, dar n-ai cum să nu-ți dorești să fiți prietene. E haotică, dar e clar de ce ți-ai dori să o ai în preajmă. Chiar dacă poate fi destul de distructivă, e și destul de fermecătoare.
Q. În mod clar este fermecătoare, dar poate să fie și cam nesimțită câteodată…
MDS: Asta e puțin spus!

Q. Dar tu o joci ca pe o persoană caldă și cu care se poate empatiza – ajuți spectatorul să vadă prin exteriorul ei dur.
MDS: Încearcă să se protejeze și de asta se comportă ca o adolescentă defensivă. Dar de asemenea e și foarte perspicace la vârsta ei, știi, ca o femeie de 38 de ani. Așa că are o grămadă de experiență și cred că e foarte intuitivă când vine vorba de emoțiile celorlalți, dar se protejează foarte mult și nu își arată sentimentele, încât pare foarte imatură de multe ori. Dar, într-un fel, e ușor de empatizat cu asta.

Q. E emoționant să vezi scenele de flashback în care poți afla cum a ajuns personajul să fie așa cum e.
MDS: Da, e clar blocată și cam imatură din punct de vedere emoțional. Are strategii prin care să gestioneze situațiile dificile pe care le-a descoperit când era mai mică, pentru că nu a avut parte de sprijinul de care ai nevoie în acea perioadă a vieții. Și nu prea a învățat noi strategii. Și ce poți vedea, pe măsură ce avansează serialul, e că trebuie să treacă prin acest proces accelerat de a-și da seama de ce este așa cum este.

Q. Scenariul este o demență în cel mai bun mod posibil. Au existat scene la care te-ai gândit la modul „nu-mi vine să cred că facem asta”?
MDS: Majoritatea scenariului! Atât de mult din el este „Chiar noi…? Asta e…?”. Mai ales felul în care interacționează cu bebelușul. Ea vorbește cu bebelușul de parcă ar fi un prieten de-al ei. Sau poate nu neapărat un prieten, pentru că bebelușul e clar o sursă de probleme în viața ei, dar vorbește cu el de parcă ar fi un adult. Și cred că durează puțintel să te adaptezi mental la asta. E complet esențial pentru poveste și pentru personaj, dar, ca ființă umană, cred că de fiecare dată când interacționezi cu un bebeluș, în mod instinctiv vrei să faci asta cu o voce cântată.

Q. Și chiar dacă bebelușul e monstrul din serial, e încă un bebeluș!
MDS: Exact. Ții cu Natasha, dar, atunci când vezi unele din consecințele faptului că ții cu ea, ajungi să îți zici „m-am răzgândit!”

Q. Show-ul chiar transmite cum e să pierzi prietenii apropiate atunci când celelalte persoane devin mame. Ai putut să empatizezi cu vreo parte din asta?
MDS: Da. Aș vrea să spun că e un fenomen care nu depinde de gen, dar cred că atunci când ai un sistem reproductiv ești mereu conștientă de trecerea timpului, fie că alegi să ai copii, fie că nu. În această situație, bănuiesc că depinde de cât de adaptabilă ești cu prietenele tale și cu oamenii din viața ta, atunci când au o familie. E o altă persoană, e o extensie a lor, la care trebuie să te adaptezi. Înțeleg asta – poate puțin mai mult decât Natasha la începutul călătoriei ei. Dar e un proces, nu-i așa? Ori îți pierzi prietenii, ori încerci să te adaptezi la situație.

Q. De asemenea am simțit că discută despre un subiect mai larg social legat de câtă autonomie au femeile când vine vorba de propriul corp și fertilitatea lor. Simți că show-ul spune de asemenea lucruri mai importante?
MDS: Da, desigur. Adică, modul în care a scris Sian scenariul este… are multe straturi și ar trebui să te provoace mental și să te facă să vorbești despre toate lucrurile astea. Cred că dacă te uiți la serial și te gândești, e doar vorba despre un bebeluș agresiv și o femeie oarecare, imatură emoțional, și asta e singura ta concluzie, ai ratat multe! Există o analiză legată de cum sunt tratate femeile, mai ales pe la 30 și ceva de ani, fie că alegi să faci copii, fie că nu, societatea are așteptări de la noi. Și cred că show-ul ăsta vorbește foarte elocvent despre asta.

Q. Sian e o scenaristă aflată la debut – cum a fost să lucrezi cu ea?
MDS: Palpitant. Pentru mine oricum a fost o experiență nouă, la fel ca experiența în actorie și experiența de a fi actrița principală. Și să împărtășesc această experiență cu cineva care crea primul show a fost frumos. Au existat multe lucruri la care puteam reacționa cu „Dumnezeule, ce nebunie!”. Să pot să le împărtășesc cu cineva care trecea tot printr-o primă experiență a fost foarte drăguț. Am avut noroc.

Q. A fost Sian pe platouri în timpul filmărilor?
MDS: Era pe platouri foarte mult. Și a făcut multe pentru a ne ghida pe mine și pe ceilalți actori în acest proces și să se asigure că înțelegeam de ce făceam ce făceam. Am avut ocazia de a pune întrebări și, cu cât ne dezvoltam personajele mai mult, cu atât aveam mai mult loc să adăugăm niveluri de profunzime. Sian ea a fost foarte disponibilă, ceea ce a fost grozav.

Q. Ce fel de lucruri ai simțit că vrei s-o întrebi în timpul filmărilor?
MDS: Păi, tot! De la „de ce nu are Natasha copii?” la „știe să meargă pe bicicletă?”. Am fost foarte norocoasă, de asemenea, pentru că am apucat să văd cum este construit apartamentul Natashei. Nicole Kassell, regizoarea, m-a lăsat să fac parte din asta. De la alegerea tapetului la ce cărți ar putea avea în apartament. Încă de la început, eu și Sian am făcut un playlist pentru Natasha și am discutat despre ce haine ar purta și ce ar fi făcut în trecut și cum au decurs relațiile ei în trecut… am întrebat orice lucru la care te-ai putea gândi.

Q. Ce piese avea în playlist-ul ei?
MDS: Orice de la Minnie Riperton până la niște piese clasice în stil jungle. Mai erau acolo și niște piese dancehall din anii ’90, și niște lovers rock. Cred că e și o piesă a lui Kanye West. Natasha e un personaj foarte eclectic și playlist-ul clar reflectă asta. Încă îl ascult și acum!

Q. Cum a fost experiența ta la filmări?
MDS: Programul de filmare depindea de programul bebelușului. Deci poți lucra doar până când trebuie să doarmă, iar cantitatea de duble trase depinde foarte mult de starea de spirit a bebelușului. Așa că trebuie să accepți asta. Bebelușii nu sunt conștienți de faptul că tu interpretezi un rol și că încerci să faci un serial TV. Așa că se comportau pe principiul: am tras câteva duble, dar nu mai am chef acum.

Q. Era vorba de gemeni, nu-i așa?
MDS: Da. Am avut și multe dubluri pentru bebeluși, așa că mai puteam trișa și nu puneam atât de multă presiune pe bebelușii principali. Aveam o gamă variată de bebeluși.
Q. Bebelușul principal are o față uimitoare, pentru că e atât de adorabil, dar poate să fie și înfricoșător.
MDS: Cred că lucrurile astea depind și de efectele speciale. Bebelușii sunt mai mult drăguți decât siniștri, așa că ăsta a fost un ajutor binevenit de la efectele speciale, pentru că în general sunt destul de adorabili.

Q. Ai o chimie grozavă pe ecran cu Amber Grappy, care o joacă pe sora Natashei, Bobbi. Cum a fost să lucrezi cu ea?
MDS: A fost o mare bucurie. O iubesc pe femeia asta atât de mult. E o adevărată vedetă. A trebuit să dăm probe de chimie pe ecran și, imediat ce am cunoscut-o pe Amber, mi-am zis: asta e sora Natashei. Ea este. Și ne-am înțeles atât de bine. Încă ne scriem SMS-uri. Chiar am cunoscut-o pe sora ei mai mare și am fost foarte geloasă. Am zis: „de ce ai adus-o? Eu sunt sora ta mai mare. Ce e asta?” Nu simt așa în general, dar am simțit puțină invidie. O vreau pe ea ca surioara mea! E o actriță foarte talentată, caldă, generoasă, tehnică, și e o plăcere s-o ai în preajmă. Se descurcă foarte bine cu bebelușii și, toate acele trucuri magice pe care le face în show – nu există trucuri de cameră – le-a învățat. Aș vrea să lucrez cu ea la fiecare proiect.

Q. Și acesta este primul ei rol?
MDS: Da, era încă studentă! Încă studia actoria. Natasha e o femeie atât de dură, iar Bobbi aduce un tip de blândețe de care e mare nevoie. A făcut o treabă uimitoare, aș putea vorbi despre ea toată ziua.

Q. Cum a fost să lucrezi cu o echipă majoritar feminină?
MDS: A fost foarte drăguț. Adică, probabil acum m-am învățat prost, pentru că sunt destul de începătoare în actorie. Mi-a plăcut foarte mult, dar nu am multe alte experiențe cu care să compar. Nu pot să zic „păi, de obicei e un mediu foarte masculin”.

The Baby are opt episoade și este disponibil pe HBO Max.