Stii ce impresie imi lasi acum, cand te vad?’, imi spune la un eveniment Anca, o fosta studenta aflata in practica la ELLE cu cativa ani in urma, actualmente angajata si ea in breasla. „Pari foarte zen. Si inainte erai vesela, dar erai agitata cumva. Acum pari foarte linistita.’ Cuvintele ei nu fac decat sa imi confirme ceea ce stiu deja: da, sunt intr-o perioada senina a vietii mele. Dorm bine, incerc sa duc o viata sanatoasa, sa nu intru in conflict cu nimeni, sa le arat celor dragi cat de mult ii iubesc. Dar ce nu stie Anca e ca, sub aceasta liniste, am descoperit un strat si mai profund de calm.
Asta pentru ca, inainte cu un weekend de intalnirea noastra, am luat parte la o „retragere de meditatie’ la Santosha Studio, undeva in Brasov. Inainte de a da rewind si a va traduce ce inseamna toate astea, tin sa va spun ca, de-a lungul anilor mei la ELLE, am tot experimentat lucruri din zona spiritualitatii, mai ales dintre cele neortodoxe: am stat o ora nemiscata holbandu-ma la peretele din fata mea, in templul zen din Dristor, sub indrumarea unui calugar maestru zazen, am facut ore de Hatha Yoga pe la diverse centre din Bucuresti, pentru a vedea ce inseamna fenomenul yoga in Romania, am aplicat diverse metode de gasire a fericirii, ba chiar, anul trecut, mi-am luat o pauza de vorbire de cateva zile, timp in care am avut un foarte intens dialog cu gandurile mele, de am trecut razant pe langa insomnie si depresie.
Prima concluzie la care am ajuns, dupa aceasta noua ultima experienta, e ca tot ce am incercat pana acum a fost undeva la suprafata. Desi nu pornesc niciodata cu prejudecati in astfel de cercetari si imi pun la bataie pielea si nervii (mai ales pe cei ai mamei, care se intreaba de fiecare data in ce secta am mai intrat – stiu, am mai folosit gluma si in alte articole, dar chiar asa face!), nu m-am aruncat in practicarea lor dintr-o nevoie reala, ci mai mult ca sa incerc ceva nou si ca sa scriu apoi un articol.
Stiti si voi cum majoritatea articolelor de genul acesta incep cu „divortasem de o luna, mi-a murit pisica, mi-am epuizat cardul de credit si m-am mutat si intr-o zona naspa a Manhattan-ului, cand am descoperit… meditatia sau yoga sau mai stiu eu ce’. Ei bine, nu e cazul meu. Ma apropii cu pasi repezi de 30 de ani, acest moment de cumpana – se pare – in viata fiecareia dintre noi si nu ma simt coplesita: nu sunt stresata, nu sunt in pragul depresiei, nu am insomnii, nu sunt in alta parte decat mi-as fi inchipuit cu cinci ani in urma ca voi fi. Pe scurt, sunt bine-mersi!
Dar cum niciodata nu am zis „nu’ unei propuneri de genul acesta, nici de aceasta data nu am refuzat ideea unui prieten de a merge impreuna la aceasta retragere de trei zile. Spre deosebire de mine, el mai fusese in astfel de tabere, unele chiar de 11 zile, si voia sa-mi afle parerea. Fara nici un fel de asteptari, l-am rugat sa rezerve locuri pentru weekend si am trecut in graba peste programul retragerii afisat pe pagina de Facebook, din care totul suna destul de SF: „Va invitam sa celebram perioada solstitiului de vara, apogeul luminii, cu trei zile consacrate introspectiei si meditatiei sub ghidarea profesorului Sahajananda (Claudiu Trandafir).Va invitam la un ritual interiorizat in care sa sarbatorim lumina din noi, sa aprindem simbolic focul Inimii si sa ne deconectam cu radianta si bogatia ei inepuizabila. Vor fi zile de retragere in care sa lasam deoparte lumea cu atractiile ei cotidiene ca sa privim adinc in noi insine, sa ne cunoastem in esenta si sa gasim raspunsuri la intrebari fundamentale: cine sintem dincolo de fatetele schimbatoare ale personalitatii, ce ne anima, care e sursa unei fericiri durabile, ce inseamna sa ramanem conectati cu potentialul profund al fiintei noastre, sa traim cu si din Spirit, din lumina Inimii.
Pe parcursul acestor zile vom respecta mauna, tacerea nobila recomandata in multe traditii contemplative ca una din premisele unei bune introspectii. Vom explora metode de linistire a mintii, atitudini corporale care sustin interiorizarea si elemente meditative care ne conduc catre Sine. Vom descoperi in ce fel practica meditatiei ne deschide catre mai multa libertate, iubire si multumire neconditionata in toate domeniile vietii noastre. Recomandari: tinuta lejera, evitarea consumului de alcool, cafea si alte stimulente’.
Stop! Opriti-va acum din lectura si spuneti repede ce ati retinut din cele de mai sus. Va spun ce am retinut eu: „solstitiu, meditatie, nu vorbim doua zile, fara cafea’. Eu la aceste patru notiuni am rezonat. Partea cu solstitiul de vara n-am inteles-o prea bine, era ceva legat de cea mai lunga zi din an, insotita de niste energii speciale. Meditatie serioasa n-am mai incercat si cu toate ca, vorba lui Maurice, „E atat de passé sa te apuci de meditatie in 2013!’, eu, una, sunt curioasa din fire.
Experimentul cu nevorbitul l-am mai incercat anul trecut, dar stiu ca n-am procedat ca la carte. Si am ajuns la partea cu cafeaua. Ei, aici e-aici, pentru ca n-oi avea eu multe vicii, dar totul pana la cafea! Eu, daca nu imi beau cafeaua dimineata, vad in ceata si ma doare capul de turbez toata ziua. Dar ca sa vedeti cat de dedicata am fost retragerii inca dinainte sa o incep, am luat decizia neinspirata de a renunta la cafea. Drept care m-am trezit in situatia ce urmeaza: prima zi fara cafea, ora 16: durerea de cap instalata pe la pranz persista si ma ia si cu stari de lesin. Pe la 18 ma ia si cu greata, asa ca cedez in fata puterii tamaduitoare a unui Nurofen.
Ziua a doua: durere violenta de cap, greata, lesin. Prietena mea Ioana ma avertizeaza ca sevrajul de cafea e cel mai rau, tine si un an. Hai, du-te! Il pacalesc cu o noua bulina de Nurofen. A treia zi fara cafea: introducem un Nurofen. Cand am realizat ca mi-am inlocuit dependenta de cafea cu cea de pastile, am renuntat la idee si seara, pe la sase, mi-am facut o cafea cu lapte si cu zahar pe care am savurat-o cu toate papilele.
Page: 1 2