Cred că a venit momentul să renunț la #jurnaldestauacasă.
Azi dimineață, în timp ce îl plimbam pe Victor, am observat un șir infinit de mașini ce coborau dinspre Academia Militară către Cotroceni – un semn clar că statul acasă nu mai este de actualitate.
Și pentru că tot am inițiat un jurnal, l-am transformat pe cel vechi într-unul nou – un jurnal discret, mă rog, un jurnal în care scriu ce îmi place, ce nu îmi place, chestiuni diverse. Sau, cum spunea bunicul, chestii, socoteli.
Așadar, iată un aspect care mă irită peste măsură – cetățenii care consideră că au ceva de spus în mediul online și care își încep discursul cu una dintre cele mai enervante formule – hello, guys!
Acest hello, guys! mi se pare un ceva atât de țop și de vulgar, încât reușește să vorbească foarte bine, de fapt, despre intențiile ridicole ale celor care îl pronunță cu accent de Alabama, în încercarea de a-și internaționaliza profilul.
În același registru se înscriu toți cei care își țuguiază buzele în selfie-uri. Bine, aspectul cel mai grav se instalează în momentul în care avem de-a face cu bărbați care fac asta – aspectul pițiponc masculin este infinit mai dezgustător decât aspectul pițiponc feminin.
Tabloul complet este oferit, eventual, de un pițiponc masculin ce se vrea sexy, care după un selfie cu buzițe senzual încleștate trântește și un video ce debutează în forță cu un anemic hello, guys! – acela este momentul în care mi se face mie rușine, deși nu am de ce.
Să fiți cuminți!