Dar cine știe? Cum se face? Începi așa, pur și simplu, cu dragă jurnalule?
Dragă jurnalule,
Stau în casă de 4 zile. Acum două zile am băut o sticlă întreagă de Amaretto Disaronno și o sticlă de vin (of, n-ar trebui să spun asta). Mi s-a făcut frică, am adormit, și în vis toate frizeriile fuseseră închise definitiv, dar definitiv, și m-am văzut pe mine în baie, în fața oglinzii, încercând să mă tund. M-am trezit transpirat, cu Victor uitându-se mirat la mine (Victor este câinele meu).
Am oftat, am luat o aspirină și am descins eroic în bucătărie – era vremea pentru o gustare. Cu două conserve de ton de la Rizzoli (recomand, sunt cele mai bune, voi deveni expert în conserve) m-am refugiat din nou în pat. Mi-am pus Rear Window dar nu am rezistat mai mult de 20 de minute. Grace Kelly mă enerva cu toate rochiile alea perfecte și cu cina adusă la pachet pentru iubitul imobilizat la pat. Hm, și când te gândești că ăsta e unul dintre filmele mele preferate.
Mi-am adus aminte de un disc cumpărat, pe care nu îl ascultasem – Coțofana hoață a lui Rossini. Sigur, sună mult mai bine așa decât pe Youtube. Am încercat chiar să fac și niște mici & ridicole mișcări. Țineam eu minte câteva scheme de la antrenor, de pe vremea când mergeam la sală. Victor făcuse ochii mari de tot și, cocoțat pe un fotoliu, mă privea cu o figură vag înțeleaptă, vag îngrijorată.
Acum Victor sforăie, eu mă amuz cu autobiografia lui Bertrand Russell și încerc să nu mai dorm, totuși, după-amiaza. Tot visez chestii. Ieri, de exemplu, am visat că prezint o emisiune la radio împreună cu vecina mea de la etajul 1, doamna Bârcă.
Ah, am făcut și ordine pe hol, unde am descoperit două genți de la Jil Sander pe care nu le-am purtat niciodată. Am izbucnit în râs, mi se par atât de ridicole gențile acum.
Citește și:
Dragul meu vecin… O scrisoare de la Roxana Voloșeniuc
Foto: Instagram