În care am redescoperit cărțile copilăriei
Mă apucasem de citit o carte pe care mi-a recomandat-o Tudor, prin 2013 – „Ce a văzut câinele și alte aventuri”, a lui Malcolm Gladwell.
Dar nu știu de ce, parcă nu mă puteam concentra. Îmi lipsea ceva. M-am mutat de pe canapea în pat, din pat în fotoliul maro, tapițat cu cea mai inocentă catifea raiată, care întotdeauna mă calmează, și degeaba.
Mi-am plimbat privirea peste rafturile cu cărți și am identificat undeva, într-un colț, o carte cu coperți decolorate. Ah, dragul de Alfons! Și am știut ce am de făcut.
De pe la 6 dimineața sunt în compania lui Zitterbacke și râd într-una. Vă propun să faceți o listă cu toate cărțile copilăriei, cele care poate vă urmăresc și astăzi, și să le recitiți – un exercițiu, poate, naiv, dar atât de sănătos.
Eu asta am făcut. Nu cred că lista e completă, sigur nu e, dar sunt fericit pentru că încă le mai am:
1. Locul 1, cu coroniță – Alfons Zitterbacke – Poveștirile vesele ale unui ghinionist (Gerhard Holz Baumert)
2. Recreația Mare (Mircea Sîntimbreanu)
3. Necunoscutul din apartamentul 13 (Vsevolod Nestaiko)
4. Aventurile lui Habarnam și ale prietenilor săi (Nikolai Nosov)
5. Cei trei grăsani (Iuri Oleșa)
6. Răzbunarea lui Ionuț (Theodor Constantin)
7. Cei trei veseli napârstoci (Vlad Mușatescu)
8. Povestea fără sfârșit (Michael Ende)
9. Alice în Țara Minunilor (Lewis Carroll)
10. Povestiri pentru Ninon (Emile Zola)
11. În casa bunicilor (Ionel Teodoreanu)
12. Cișmigiu & Comp. (Grigore Băjenaru)
13. Winnie-the-Pooh (A. A. Milne)
Sigur, sunt mult mai multe. Mă gândesc cu nostalgie și la Fram, ursul polar sau la Cuore, inimă de copil. Dar am selectat 10 dintre cărțile care m-au făcut să râd, chiar dacă uneori îmi venea să plâng, în verile în care doar asta făceam, citeam, citeam și visam.