Maurice Munteanu: Jurnal de #stauacasă 29

În care e vorba despre stiliști & greșelile pe care aceștia le fac

S-a tot vorbit despre feminizarea bărbaților și masculinizarea femeilor, mai cu seamă în sectorul cel mai expus din punctul de vedere al clișeelor de orice fel – moda.

Adevărul este că nimeni nu e deranjat de apariția unei femei ce poartă bocanci și un costum masculin, dar aproape toată lumea emite judecăți de valoare în ceea ce privește bărbatul cu părul lung, ultra-accesorizat și îmbrăcat, să spunem, în chestii fluide din mătase.

Cred că cel mai bine a descris acest aspect Ian McEwan în Grădina de ciment:

Girls can wear jeans and cut their hair short and wear shirts and boots because it’s okay to be a boy ; for girls it’s like promotion. But for a boy to look like a girl is degrading, according to you, because secretly you believe that being a girl is degrading.

Întotdeauna am spus că un bun stilist nu va urma orbește trendurile și va ține cont, în primul rând, de personalitatea celui pe care îl ajută să se exprime prin intermediul hainelor. Cred că cea mai mare greșeală pe care o văd constant este că stiliștii fie apelează doar la accesoriile momentului, pe care le pun fără discernământ pe oricine, fie îi îmbracă pe toți cum s-ar îmbrăca ei.

Să luăm un exemplu – anii ’90 și tot ce derivă din estetica respectivă au fost pe val. Bref, toate cântărețele, modelele & clientele erau acoperite de curele lungi, înfășurate în jurul taliei (vezi eșecurile Off-White), îmbrăcate cu blazere masculine supradimensionate și aproape obligate să poarte toate acei ochelari înguști, cu o formă indecisă, între cat eye și mască.

Prea puțini se întrebau dacă ce cântă respectiva are legătură cu acea direcție estetică. Prea puțini se întrebau dacă respectiva poate duce un astfel de styling și, nu în ultimul rând, dacă o reprezintă.

E o chestiune de bun simț, până la urmă. Dacă ai o clientă cu un bust generos, preocupată excesiv de o zonă sexy, clasică, nu o poți acoperi cu un blazer Balenciaga XXL, cu umeri structurați. Trebuie să descoperi cea mai bună direcție pentru ea. Nu îi pui mom jeans și încălțări tip șenile, cu platformă, doar pentru că se poartă, când ea își dorește, de fapt, să fie un fel de Sophia Loren contemporană.

Dacă mie îmi plac borsetele (nu îmi plac, e doar un exemplu), nu am să îi recomand și Andreei Marin borsete. Dacă eu sunt cool și vizez scena rock, underground, nu îi pun lui Fuego tricou cu Metallica. Și tot așa.

Un bun stilist e un bun psiholog. Psihologul nu va încerca să convingă clientul să facă ce face el. Va căuta soluția potrivită pentru client. Dacă psihologul are o problemă cu alcoolul (da, se întâmplă), nu va sprijini un alcoolic să bea. La fel e și în styling.