Maurice Munteanu: Jurnal de #stauacasă 27

În care stau și mă minunez

I think a person needs to learn from childhood to find himself alone. It means to not be bored when youre by yourself, because a person who finds himself bored when alone – as it seems to me – is in danger. (Andrei Tarkovsky)

Surprind o conversație pe Facebook. Două tinere doamne se vaită grațios în comentarii: „nu mai pot cu carantina asta; am făcut așa multe chestii și parcă nu se mai termină, mi-am dat seama că fac mult mai multe lucruri ca până acum”. Partenera de dialog îi ține isonul: „și eu, și eu. Efectiv nu mai pot. Azi am băgat rufe la spălat, am făcut niște paste, am vorbit la telefon, a trebuit să comand șampon, că nu mai aveam. Și gata, a zburat ziua”. Iar conversația curge, și curge, și tot curge.

Eu mă fac mic de tot, mă ascund între perne și îl iau pe Victor în brațe, simțindu-mă vinovat. Hm, deci uite câte chestii fac oamenii. Adică doamna asta a spălat, a făcut paste și a comandat șampon. Bine, nu a spălat ea, a spălat mașina, pastele alea sigur au fost gata în 20 de minute iar comanda de șampon a fost plasată în vreo 3 minute (asta pentru că sunt generos).

Îmi venea să intervin în discuție și să remarc că toată văicăreala lor pe Facebook a durat mai mult decât toate aceste mărețe acțiuni la un loc. Dar nu se face să intervii între două doamne.

Mă întristează foarte tare să constat că oamenii se simt ca și cum ar sta în niște cuști, că nu pot face pace cu ei, că le e foarte greu să-și asculte gândurile. Și îmi vin în minte toate momentele pe care le surprindeam în restaurante, pe terase, în parcuri – grupuri de prieteni care nu conversau, care nici măcar nu se uitau unii la ceilalți și stăteau zeci de minute cu ochii în telefoane.

Acum se simt super-eroi pentru că își fierb singuri niște paste și lâncezesc cu Netflix-ul în față. Sigur, nu generalizez, dar ăsta e trendul. Așteaptă 15 mai ca să se îmbete în grup, după 2 luni în care s-au îmbătat singuri în casă. Își imaginează că după 15 mai vor zbura, probabil. Nu, nu se va întâmpla nimic de genul ăsta. O vor lua de la capăt și vor spune, plictisiți, din nou – băi, nu ai unde să ieși în orașul ăsta. Frate, la Control nu se mai întâmplă nimic!