Masinile retro au viitor

„A renascut o bijuterie!
Asa exclama Rocco Nuzzi, aratindu-mi Mercedes-ul sau 200 C din 1936, proaspat restaurat, cu bord din lemn de trandafir, schimbator de sidef si ornamente migaloase, la care s-a lucrat timp de aproape sapte ani. Imi vorbeste aproape cu evlavie despre motorul cu 6 cilindri in linie, si apoi se cutremura la gindul ca masina putea fi distrusa daca nu ar fi gasit-o el, dintr-o pura intimplare, in curtea unui nene din Otopeni, care o primise pe vremuri de la un cumnat si habar n-avusese ce bijuterie detine. Am intrebat cit a costat toata afacerea asta si mi-a raspuns, zimbind, ca asta e o intrebare de nevasta, apoi mi s-a explicat ca valoarea sentimentala a unei astfel de masini este inestimabila. De altfel, Rocco mai detine si un Adler Union din 1936 (aflat in lucru).

In vreme ce unii au obsesia noutatii („masina ultimu tip'), vinind mereu cele mai noi modele, fascinati mai ales de caii-putere, stilul aerodinamic si eternele dileme „in cit timp atinge suta?', „cit baga la ora?', precum si „cita benzina ma­nin­ca?', altii prefera sa-si manifeste pasiunea automobilistica ceva mai discret, colectionind masini de epoca, pe care le tin bine pastrate in garaje si le scot, cu mindrie, doar la parade, expozitii sau intilniri „la sosea'.

Toti acesti domni, atunci cind sint intrebati, declara ca e vorba de pasiune. Nu sint niste nostalgici, nu traiesc in trecut, casa lor nu este o colectie de antichitati si nici nu vor sa reinvie neaparat o anumita atmosfera. Pur si simplu, este vorba de o pasiune de colectionar. Sau poate ca le plac povestile, pentru ca trebuie sa stiti ca ma­si­nile vechi pastreaza fiecare cite o istorie.

Mersul in timp cu masina Giuseppe Rossi, unul dintre fondatorii si presedintele clubului Retromobil Club Romania, este proprietarul a nu mai putin de sase vehicule istorice. Pentru acuratete, trebuie mentionat ca un ve­hicul se poate numi „istoric' atunci cind au trecut cel putin 30 de ani de la incetarea fabricarii mo­delului. Trebuie sa mai aiba motorul din fabrica si cit mai putine (aproape deloc ar fi ideal) accidente, interventii si reparatii, iar restaurarea trebuie sa pastreze detaliile si spiritul epocii.

L-am vizitat pe Giuseppe Rossi exact in ziua in ca­re se pregatea sa-si duca la service Jaguarul XJ6 seria 1, 4,2 l, din 1969, ultima sa achizitie, pentru a verifica de ce de la o vreme cam pierde ulei. Jaguarul astep­ta cuminte in ga­raj, acoperit cu o prelata, si, pina sa apara proprie­tarul, aflasem deja o multime de amanunte de la fiul sau, un pusti de noua ani, care a mostenit pasiunea tatalui sau si care isi doreste sa conduca, atunci cind va fi mare, un Fiat Toppolino.

Am aflat ca „pisica' din garaj (asa o numeste, duios, proprietarul) este ultima creatie a lui Sir William Lyons, crea­torul Jaguarului, si este considerata „cea mai frumoasa limuzina sport a tutu­ror timpurilor'. Este al 1.736-lea exemplar din cele 25.500 de bucati fabricate din acest model si a fost declarata masina anului 1969, ne-a informat Giuseppe cu mindrie, aratindu-ne actele si certificatul de origine. A cumparat-o din Italia, in 2007, direct de la proprietar, dupa ce o vazuse pe Internet, in timp ce cauta „o masina de familie'.

O sa intelegeti imediat de ce, cind veti afla care sint celelalte cinci masini retro pe care le detine: un Land Rover 109 seria 2A din 1971, un Fiat 1100 D din 1964, un M461 din 1969 si doua camioane mi­li­ta­re Steagul Rosu 114 din 1972. Nici una dintre acestea nu pare genul de ‰ masina cu care sa pleci in vacanta la mare! Ele stau, destul de cuminti, in garajul aflat in curtea unei foste fabrici, un spatiu imens cu aer postindustrial, unde poti vedea o ditamai locomotiva cu inscriptia „de vinzare', o groaza de ciini comunitari care cersesc de mincare, o ghereta cu un paznic care insista sa noteze numerele de inmatriculare ale tuturor masinilor care intra acolo si niste muncitori care au mereu de lucru ceva misterios intr-un sant.

Nea Mitica, fost sofer pe vremea co­mu­nistilor are grija in prezent de masinile „lu domnu Rossi', care trebuie scoase periodic, pornite, „bibilite', pentru ca o masina care sta in garaj se uzeaza. si, cum spuneam, masinile retro au povesti care trebuie spuse…

Pune frana si vezi care sunt cele mai rapide masini din lume!

Land Rover-ul, de pilda, a fost importat in 1971 de catre Departamentul Securitatii Sta­tu­lui si a fost folosit de garda tehnica a lui Ceausescu, avind montata o statie de emisie-receptie. In 2002, a fost retras din serviciul militar. Giuseppe l-a cumparat de la o primarie din sudul Moldovei, fiind astfel primul proprietar al masinii, dupa statul român. Restaurarea a durat trei ani. Masina este facuta pentru mersul in savana (poate va amintiti de serialul Daktari), in viteza intii avanseaza singura la ralanti, are un motor extrem de rar (6 cilindri in linie), iar anul acesta se im­plinesc 60 de ani de la a­pa­ritia marcii. In plus, se mai poate lauda ca a jucat in filme (confidentialitatea cere sa pas­tram secret numele celebrului regizor), a urcat pe Costila si Ca­raiman si a participat la off-road-uri speciale pentru masini retro.

Tot din categoria „militare' fac parte M461 si camioanele Steagul Rosu. Pe primul l-a cum­parat de la armata romana, in 2000, in urma unei licitatii, intr-o perioada in care astfel de masini se foloseau („erau masacrate', spune Giuseppe) pentru transportul la piata. Masina, supranumita „Zimbrul Carpatilor', este cunoscuta si sub numele popular de „IMS', un acronim al Intreprinderii Metalurgice de Stat, devenita mai apoi Uzina Mecanica Muscel. M461 nu se mai fabrica din 1975, peste 85.000 de exemplare fiind exportate pe vremuri in China si Africa.

Camioanele militare, impresio­nante prin dimensiuni, au fost salvate si restaurate in iulie 2000, cind erau sa ajunga la fier vechi (stateau in cimp, mincate de rugina si napadite de buruieni). Unul dintre ele fusese proiectat ca statie electrica pentru Statul Major, asa ca este dotat cu un generator de 35.000 de wati curent trifazic. Intre 2000 si 2003, ca­mioanele au facut parte din convoiul muzical Radio Contact, pe ele cintind cam toate trupele rock ale momentului (Iris, Voltaj, Bere Gratis, Proconsul etc.). Giuseppe mai are in garaj si o Dacia 1100, pe care ar vrea sa o vinda, dar numai cuiva care inten­tioneaza sa o pastreze ca vehicul de epoca.

Pasiunea pentru autovehicule vine din familie. Pe de alta parte, spune Giuseppe, orice om „trebuie sa-si gaseasca o pasiune'. Dar de ce tocmai masinile retro, pasiune cam scumpa si care consuma mult timp? „E fascinant mersul in timp pe care ti-l ofera, ca o cercetare arheologica. Sint masini cu suflet, nu facute din plastic si pe calculator, ci de mina oamenilor. In plus, masinile istorice au viitor, le creste va­loarea in fiecare zi, timpul care trece le imbogateste, in timp ce masinile facute astazi se consuma…'

Chestia asta au inteles-o mai multi oameni, asa se explica ca acum clubul Retromobil (infiintat in 1998) numara cam 60 de membri activi in tara si peste 100 de simpatizanti, care se intilnesc periodic si organizeaza raliuri, parade, raiduri, ex­pozitii deja consacrate (Retroparada Primaverii, Cu Zimbrul prin Carpati, Raliul Carpati Retro, Raidul Marii Negre). In plus, s-au ocupat si cu demersuri le­gislative, astfel incit, din 2005, exista prevederi speciale pentru vehiculele istorice.

Ce spun reconditionatorii
Probabil fiind singura femeie care s-a aventurat sa treaca vreodata pragul atelierului de re­con­ditionari Autoclassic, am fost privita la inceput cu oarecare neincredere. Apoi am aflat citeva amanunte practice esentiale. Daca ai de gind sa devii proprietarul unei frumoase masini de epoca, trebuie sa stii ca reconditionarea poate dura de la sase luni la citiva ani de zile, iar pretul unei asemenea lucrari variaza direct proportional cu raritatea si vechimea masinii (limitele sint cam 5.000 si 30.000 de euro); motocicletele, in schimb, sint o treaba ceva mai simpla si mai ieftina (dureaza doua-trei luni si pretul nu trece de 10.000 de euro).

Piesele se fac sau se comanda in alte tari (Germania, Austria, Statele Unite), in care exista o adevarata industrie a masinilor istorice. Multe masini ante si interbelice au structura de lemn, ceea ce devine o problema la restaurare pentru ca, dupa spusele lui Razvan Ghietau de la Autoclassic, „nu mai gasesti astazi oameni care sa lucreze in lemn'. La noi, nu prea mai exista „masini intregi', ci mai mult „la punga'; proprietarii vin cu masina dezasamblata si primul pas pentru cei de la service este sa faca un inventar, pentru a stabili ce lipseste. Abia apoi se trece la lucrul propriu-zis: curatarea vopselei, refa­cerea subansamblurilor („la asta lucrezi luni de zile si nu se vede nimic!', exclama cu naduf unul dintre mecanici), cablajele, interiorul, tapiteria, detaliile.

Se documenteaza de pe Internet si din cartile tehnice ale masinilor, care mai pot fi cum­parate de la tirgurile de specialitate din strai­na­tate (cum ar fi cel de la Essen). Cele mai vechi si frumoase masini lucrate, cu care cei de la Autoclassic se mindresc, au fost un Ford T din 1926, o Skoda din 1939 si un Ferrari 360 din 1969. Citeva sfaturi pentru detinatorii masinilor istorice: sa ai un garaj unde sa iti tii masina, sa o pornesti macar o data la doua saptamini, sa o duci o data pe an la service, la un „control' si, mai ales, sa ai multa rabdare!

Daca tii mortis sa fii proprietarul unui frumos si razboinic M461 vopsit in culori de camuflaj, atunci trebuie sa mergi la George Pantelimon, supranumit „tata IMS-urilor'. Nici nu mai stie exact cite a avut si cite i-au trecut prin mina, la reconditionat. George iti face rost de orice piesa ai nevoie si iti gaseste orice fel de accesoriu trasnit de pus pe bord (cum ar fi o insigna originala din era comunista).

Se pare ca a fost o vreme cind era trendy sa intri cu masina M461 prin baltoace si sa vii acasa murdar de noroi, dar acum lucrurile s-au asezat pe alt fagas, ceva mai cuminte, si se prefera week-end-urile la padure sau la munte…

Foto: Hepta

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK