Atunci cind parintii ei incercau sa o adoarma in copilarie leganind-o in carucior pe ritmuri de The Smiths, REM sau The Go-Gos, Florence Welch se pregatea, fara sa stie, pentru o cariera muzicala de succes. La 7 ani, cinta deja la nuntile (si inmormintarile!) familiei, la 11 lua lectii de canto, la 13 isi petrecea cam tot timpul in camera ei, dansind si cintind, iar in adolescenta studia la liceul de arta, incercindu-si vocea si talentul prin cluburile londoneze.
In felul asta, nu-i de mirare ca la 21 de ani a primit premiul pentru debut la ceremonia Brit Awards. Dupa single-urile „Kiss with a fist si „Dog days are over, in care o vedem ba in chip de pustoaica punk, ba de personaj dintr-o poveste romantica, Florence si-a lansat primul sau album, Lungs, un mix bizar si tulburator compus din sunete de harpa, coruri, percutie, sunete electronice, focuri de artificii, rochii de mireasa, suspine, sticle spargindu-se, imagini gotice si povesti cu zine.
„Vreau ca atunci cind oamenii imi asculta muzica sa se simta ca si cum ar zbura sau ca si cum ar fi inghititi de valurile unui ocean', spune ea, exaltata.
Pentru asta este nevoie, desigur, de mai mult decit o voce, asa ca Florence este acompaniata de mai multi muzicieni. Impreuna isi spun Florence and the Machine.
Florence declara despre ea insasi ca este „o tocilara care-si pierde total controlul atunci cind este indragostita'.
Privindu-i fotografia ne e greu sa credem asta, dar oricum un lucru e sigur: este o specie rara si pretioasa in peisajul karaoke-pop de astazi – o artista cu o voce si un stil autentice.
Adina Rosetti