Intre doua scutece si un alaptat, unele mame din Romania pornesc mici afaceri la domiciliu, care graviteaza de obicei tot in jurul cresterii copiilor. Cat investesc in aceste proiecte si care sunt satisfactiile lor, aflati de la cateva dintre cele care au ales sa nu se mai intoarca la birou.
Nu e nevoie sa va spun eu ca a fi mama este un job full time, prin full time intelegand 24 de ore de atentie continua, nu doar opt ore de lucru pe zi, la program prestabilit. In timp ce unele mame aleg sa se intoarca la munca dupa o anumita perioada de timp de la nastere, altele cauta alternative pentru a ramane acasa cu copiii. Asa ajung sa isi descopere talente uitate, resurse inepuizabile de energie si unele reusesc chiar imposibilul: sa-si creasca singure copiii, sa aiba grija de casa si sa puna pe picioare mici afaceri profitabile, cu ajutorul Internetului. Cu ce „costuri insa, am aflat de la cateva astfel de mame curajoase.
Elena Gorun are doi copii, amandoi in varsta de sapte luni. Unul e baiat si are doi dinti, pe celalalt il cheama Work at Home Mums si are deja foarte multe „prietene. WAHM este un proiect prin care Elena, impreuna cu sotul ei, incearca sa sprijine comunitatea mamelor care vor sa lucreze de acasa. Pentru asta organizeaza ateliere practice pentru ca mamele sa capete noi deprinderi, rascolesc Internetul si targurile de job-uri pentru a gasi acele job-uri care se potrivesc programului special al mamelor si gazduiesc pe site-ul www.wahm.ro. o oferta de produse si servicii de la mame care deja „produc ceva acasa. De curand au pus la cale in Bucuresti si un program-pilot de Mentorat Antreprenorial pentru Mame (M.A.M.) prin care, cu ajutorul unor specialisti invitati, le invata pe acestea sa isi transforme ideile in afaceri.
„Eu personal incurajez acest mod de viata in primul rand pentru prezenta in viata copilului si conectarea cu ritmul lui de crestere, dar si pentru ca asa ai ocazia sa redescoperi resurse creative proprii de care ai uitat, imi spune Elena. „La mine a fost o trecere progresiva de la un job full time (de fapt, mai mult decat full time, pentru ca seara plecam acasa cu post-it-uri pentru urmatoarea zi, iar munca nu o terminam niciodata), la part time si ulterior la diverse proiecte. Acum lucrez de acasa. Asociatia organizeaza intalniri pentru mame si in alte orase din tara, de la Targu Mures la Cluj, Arad, Galati sau Constanta, unde exista reprezentante zonale.
Aducerea pe lume a unui copil iti umple timpul cu fel de fel de noi preocupari si iti populeaza universul cu lucruri de a caror existenta nu aveai habar inainte. Din nevoie si din curiozitate incepi sa cauti alternative mai sanatoase la traiul pe care il aveai inainte si idei practice care sa iti faca viata mai usoara. Asa se explica de ce multe mame isi dezvolta mici afaceri pornind de la noile lor nevoi generate de cresterea copiilor: magazine online, locuri de joaca, cursuri de creatie, precum si mici ateliere unde confectioneaza manual scutece, haine, papuci, paturi, perne de alaptat sau jucarii.
Inainte sa devina mama a doi baieti, acum in varsta de doi si patru ani, Luciana a avut un job de vis, dupa cum marturiseste: a lucrat intr-o galerie de arta ieseana. „A fost o perioada minunata din viata mea. Acolo am facut de toate, de la lucrul in atelier (pictura pe sticla si mozaic), pana la relatia directa cu clientii, vanzare si gestiune. Din pacate, criza a dus la inchiderea acestei firme. Insa experienta acumulata acolo mi-a dat incredere sa caut acel domeniu care mi s-ar potrivi si apoi chiar sa pornesc ceva pe cont propriu.
La zece luni dupa ce s-a nascut primul sau baiat, a descoperit scutecele refolosibile. „Am primit cadou trei bucati pe care le utilizam cand si cand, pentru ca oricum nu-mi ajungeau decat pentru trei schimburi, dupa care le spalam si asteptam sa se usuce ca sa le folosesc din nou. Mi-a placut insa faptul ca nu mai aruncam banii la tomberon. Asa ca in scurt timp m-am documentat pe acest subiect si mi-am comandat cam toate modelele ce se gaseau pe piata in acel moment. Am trecut exclusiv la scutece textile atunci cand baietelul meu a facut o infectie urata cu candida ce a necesitat o luna de tratament. Atunci am inteles ca sanatatea e pe primul plan si nu e vorba doar de o chestiune de alegere intre doua tipuri de scutece pe criterii de comoditate sau de pret. Avand marci si tipuri diferite, am inceput sa descopar diferentele, neajunsurile si sa am preferinte. Mi-a trecut prin cap ideea ca as putea sa le fac singura. Am cautat pe net materiale, am scos tipare si chiar m-am apucat de cusut. Noroc ca am realizat destul de repede ca nu e chiar atat de simplu. Tot cam atunci am cunoscut-o pe Rodica (MamaRo) in mediul online si am comandat de la ea un scutec. Discutand despre materiale si croitorie ne-am imprietenit repede.
De atunci, cele doua fac afaceri impreuna: una se ocupa de productia de scutece, cealalta de distributie. Am intrebat-o pe Luciana cat a investit in afacere si ce profit a obtinut. „Cam in acelasi timp in care am cunoscut-o pe Rodica, am contactat alta mamica, pe Ioana, despre care stiam ca facea si ea scutece. Mi-a spus ca a trecut la decoratiuni florale si ca o incurca toate lucrurile ramase de la vechea afacere. Stiindu-ma pasionata de scutece (deja imi facusem blog-ul „Scutece textile), mi-a propus sa preiau eu toata treaba. Am cumparat de la ea scutecele cusute ramase in stoc, altele doar croite si cateva materiale, totul in valoare de cateva sute de lei. Cu timpul le-am vandut, recuperand astfel toti banii. De la Rodica, la fel, luam cateva scutece, le vindeam si cu banii obtinuti cumparam altele. Am reinvestit mereu profitul in afacere. Asa ca in acesti doi ani nu ne-am bucurat de prea mare castig, nici eu, nici Rodica. Ea a pornit de la o singura masina de cusut si un surfilator destul de vechi si cu timpul a reusit sa-si doteze un mic atelier unde lucreaza impreuna cu alte cateva mamici, a investit in stofe si materiale de calitate, practic a pus productia pe picioare. Pe partea cealalta, eu am investit in imagine, branding, publicitate si marketing si am lansat site-ul scutecele.ro.
De scutece refolosibile am citit si eu acum cativa ani, pe pagina de Facebook a lui Iuli. Nu-mi trecea prin cap sa fac un copil pe atunci, insa mi se parea interesant modul in care intelegea ea „meseria de mama. Mereu posta informatii despre alaptatul in public, despre detergentii ecologici, despre purtatul copiilor in marsupiu. Nu prea intelegeam cum impaca ea job-ul de programator IT cu stilul acesta de viata alternativ. Anul trecut am aflat ca a dat viata din Bucuresti pe una mai tihnita, la Brasov. A renuntat si la jobul in IT pe care l-a avut inca din anul II de facultate, iar de curand si-a deschis un magazin online, unde vinde dispozitive de purtat copiii, haine, cosmetice bio si alte produse pe care ea si prietenii ei le folosesc.
„Cu Horia am prins pe ultima suta de metri concediul de crestere a copilului de doi ani de zile. Dupa care m-am intors la serviciu si am mai lucrat o jumate de an in Bucuresti si doua luni in Brasov. Dar ce faceam nu ma mai motiva, simteam ca trebuie sa ma desprind acum, cat mai am curaj. De cativa ani planuiam sa ne mutam din Bucuresti, dar au tot aparut obstacole financiare si organizatorice. Ne-am mutat pana la urma in iulie anul trecut. Am vrut sa fim intr-un oras mai relaxat, mai putin poluat, sa mergem mai mult pe jos sau cu bicicleta. Ne place foarte mult sa mergem pe munte, iar tatal lui Horia este si ghid montan. De cand a aparut Horia in viata mea, lista de cumparaturi s-a schimbat total. Am inceput sa caut produse cat mai naturale. Am descoperit cat de practic si comod este sa-ti porti bebelusul, in comparatie cu un carucior. Aveam mai multa libertate de miscare: puteam sa merg lejer cu metroul sau sa fac diferite treburi prin casa, in timp ce bebe dormea la mine in brate. Nu mai depindeam de masina, de taxi, de oameni care sa ma ajute sa ridic caruciorul pe scari la metrou, in tramvai/autobuz etc. Am vrut sa promovez produsele pe care le foloseam noi, sa afle cat mai multe mamici de existenta lor, sa nu fie cunoscute doar de o comunitate restransa de mamici, o secta. Am pornit cu o investitie mica pentru deschiderea firmei, a magazinului online harbuz.ro si cu un stoc minim. Incerc, pe cat posibil, sa aduc produse fabricate in Romania si mai ales de mamici. Sunt afaceri frumoase cu mamici pasionate de ceea ce fac si e o placere sa lucrezi cu astfel de furnizori.
Sa nu va imaginati insa ca aceste afaceri se bucura de un succes fantastic si instantaneu. Ele cresc incet si cu resurse limitate si au nevoie de mult efort si sacrificiu din partea mamelor antreprenor. Pe Gabriela o stiu de cand lucra la una dintre agentiile de imagini cu care colaboreaza revista. De la un timp a inceput sa posteze pe Facebook tot felul de rochite din tul, lucru cu atat mai curios cu cat are acasa doi baieti. Intre timp, am aflat ca a renuntat la job-ul de la agentie, pentru a sta acasa cu cei doi copii si pentru a se dedica business-ului Ala Bala Tutu. „Am stat mult pe ganduri pana sa renunt la job, insa in zilele noastre, daca nu te ocupi indeaproape de copii, risti foarte mult ca ei sa o ia pe un drum gresit care foarte greu mai poate fi corectat. Sunt momente in care simt lipsa mersului la birou. Nu mai am dimineti linistite in care sa imi beau cafeaua in tihna, alaturi de colege, si nici siguranta unui venit stabil cum este salariul primit ca angajat. Afacerea cu tutu-urile functioneaza sezonier, mai ales in decembrie, cand sunt serbari sau petreceri pentru copii. Recunosc ca daca nu as avea sustinerea financiara a sotului meu, nu as putea face fata cheltuielilor. Piata din Romania este invadata de chinezarii si nu sunt multi cei care apreciaza lucrurile handmade. Fustitele tutu si costumatiile pe care le creez nu se fac repede si nici usor. Dedic multe nopti pasiunii mele, insa o fac cu placere. Sunt fericita cand stiu ca un copil va purta costumul facut de mine si ca va trai momente speciale cand se va imbraca cu ceva creat de mine.
De nopti nedormite vorbesc toate mamele care lucreaza de acasa. Luciana marturiseste ca nici ea nu stie cum face fata la toate. „E ca si cum ai fi la serviciu cu copiii dupa tine si cu treburile casei pe deasupra. Cel mai greu este ca lucrurile nu sunt delimitate, ci se suprapun atat ca timp, cat si ca spatiu. Evident, prioritatea sunt copiii, activitatile lor, joaca, mancarea, somnul si trebuie sa te dedici lor tot timpul, pentru ca esti mama non-stop, nu cu program. Pe planul doi este munca. Daca pot, ii implic si pe cei mici: facem impreuna pachetele, ne plimbam pana la posta etc. Apoi, cat ei dorm, mai am un ragaz cand ma concentrez pe lucrurile care necesita mai multa atentie, in general cele care tin de redactare. Am facut si multe sacrificii, mai ales nopti nedormite care la un moment dat si-au spus cuvantul, dar pe parcurs am invatat sa ma organizez in asa fel incat sa pot acorda timpul necesar fiecarei activitati. Cand simteam ca nu mai pot, ma motiva gandul ca, daca in ciuda tuturor greutatilor, am reusit sa fac atatea, atunci sunt o femeie puternica.
Elena, initiatoarea WAHM, crede si ea ca cele cateva ore furate din timpul in care copiii dorm se pot dovedi mult mai eficiente decat un program de birou. „Dificultatea apare la inceput, cand trebuie sa iti gasesti un ritm sau o rutina de lucru. Este mai provocator sa lucrezi cu copilul alaturi, insa cand ai gasit acel ritm care sa iti permita sa lucrezi cap-coada, chiar si doua ore pe zi, in mod sigur acele doua ore sunt pline de motivatie. Se reduce mult din «riscul» ca in cele 8-10 ore de birou sa existe timp neproductiv de lucru. Tot Elena recunoaste ca nu exista o piata propriu-zisa de job-uri calitative pentru lucrul de acasa, part time sau project based, care sa se potriveasca mamelor din Romania.
Asa ca, daca te gandesti sa renunti la job-ul pe care il aveai inainte sa devii mama pentru a sta acasa cu copilul, n-ar fi rau sa iei in calcul toate aceste dezavantaje. Da, vei fi acolo cand cel mic va face primii pasi, cand va rosti primele cuvinte, dar va trebui sa faci o echilibristica demna de un numar de circ pentru a imbina job-ul de mama cu cel de femeie de afaceri. Pana la urma, nu iti cere nimeni sa fii o mama eroina. Decizia iti apartine exclusiv tie.
Foto: Guliver