Mame bune vs. Mame rele (de Patricia Luiza Blaj)

Presiunea de a fi mame perfecte ne transformă și percepția asupra parenting-ului, dar ne și transformă în judecătoare ale altor femei. Până la urmă, nu prea are sens să vorbim despre mame bune vs. mame rele, crede Patricia Luiza Blaj.

Nu cred că există vreo perioadă, mai ales în online, când nu se discută despre cum trebuie să fii ca să poți să răsufli ușurată că ești o mamă bună în 2018. Accesul la informație și conectarea continuă dintre noi, care ar fi trebuit să fie un lucru care să ne ajute viețile, de multe ori le îngreunează pentru că aduce un plus de judecăți de valoare și presiune.

Eu nu sunt mamă (decât dacă se pun cei trei copii blănoși, dar nu cred), dar tot mai multe femei din bula mea, dacă pot să spun așa, devin mame. Oricum nu sunt aici să fac judecăți de valoare, deci nu contează prea mult dacă am copilul meu sau nu. Deși nu sunt de acord cu mentalitatea conform căreia, dacă nu ești părinte, nu poți să îi dai un sfat sau să critici un părinte. Nu trebuie să fii pilot așa încât atunci când vezi un elicopter într-un copac să îți dai seama că cineva a cam făcut o greșeală.

Motivul pentru care insist să mă explic și să îmi confirm apartenența de partea cealaltă a baricadei este că și din postura de non-mamă observ presiunea exagerată care se pune cu agresivitate pe mame în ziua de azi.

Acum câteva zile o mamă din lista mea de prieteni de pe Facebook a postat un status despre un serial pe care tocmai îl terminasem în ziua respectivă. Serialul se numește The Letdown' (Dezamăgirea) și în el protagonista e o mamă proaspătă' care încearcă se se adapteze schimbării majore pe care a adus-o fetița în viața ei. De la cum i se schimbă viața socială, la relațiile cu prietenii, la problemele pe care lipsa libidoului i le aduce în relație, la starea permanentă de extenuare cu care trebuie să trăiască – toate subiectele mai puțin romantice sau idilice ale unui nou copil sunt abordate deloc romanticizat sau ridiculizat în serial.

Am început să citesc postarea mamei pentru că eram curioasă cum i s-a părut serialul unei mame tinere – mie mi-a plăcut și mi s-a părut genul de serial real, sincer despre ce înseamnă a fi mamă, genul de sinceritate de care mi se pare că mamele au nevoie. Iar bănuielile mi-au fost adeverite. Tipa recomanda serialul și altor mame tinere care se simt singure, care simt că nu sunt perfecte sau care au impresia că nu se descurcă deloc la a fi mame.

În comentarii, în schimb, apare motivul pentru care, cred eu, mamele tinere au nevoie de mai multe seriale și cărți după modelul lui „The Letdown”. O femeie care practic le certa pe toate celelalte mame și le explica cum că ea e mereu aranjată, spălată, coafată, că ea merge și la serviciu și are și viața socială, iar că în timpul liber de-a dreptul scrie articole. În fine, mesajul era că ea este o supermamă și le dădea celorlalte un sfat, foarte de sus, că poate dacă n-ar pierde timpul cu seriale și ele ar fi.

Un alt caz care mi-a atras atenția a fost când una dintre surorile Jenner, care a născut de curând, a postat prima poză cu copilul ei. Oamenii au observat că avea unghii lungi în poză, motiv pentru care au ajuns la concluzia că sigur e o mamă îngrozitoare, că nu se ocupă de copilul ei, că sigur are bonă, că sigur nu schimbă scutece cu unghiile alea și așa mai departe.

Caz care ne arată că, precum de multe alte ori în viață, nu poți să câștigi niciodată. Dacă ești mamă și te speli pe păr o data pe săptămâna, ești o mamă rea pentru că nu știi să îți gestionezi timpul. Dacă ești mamă și ai manichiura făcută, ești o mamă rea pentru că timpul în care ți-ai făcut manichiura trebuia dedicat copilului.

Ceea ce prea puțină lume stă să se gândească azi e că nu prea poți să torni dintr-un pahar gol. E foarte greu să îi oferi unui copil atenția, iubirea și grija de care are nevoie dacă tu nu ești odihnită, atât psihic, cât și fizic. Dacă nu odihnită, pentru că din ce am înțeles pentru multe femei e o stare pe care nu o mai simt câțiva ani, măcar să îți acorzi timp pentru tine – fie că asta înseamnă să te uiți la un serial, fie că asta înseamnă să te aranjezi.

Să nu uităm că, înainte de mamă, a fost femeia – care nu se transformă în secunda în care a născut. Suntem tot noi, imperfecte, complexe, cu mai multe nevoi decât cea de a fi mama perfectă.

Iar mamă perfectă nu există. Oricât de mult te-ai strădui, îmi pare tare rău să-ți dau vestea proastă, dar perfecțiunea nu este tangibilă – cel puțin nu de către oameni (de pisici, în schimb…). Așa că nu mai pune atât de multă presiune pe tine și nu te mai judeca – pentru că o mamă care judecă atât de aspru alte mame, se judecă în primul rând pe sine.

Există și mame bune și mame rele. Toate avem în noi câte puțin din fiecare.