Mama sau mamaliga, de Alex. Leo Serban

Multi spun ca este un text extraordinar, care, ca orice text extraordinar, se lasa greu „transpus in alt limbaj decit acela pur literar.

Autoarea s-a nascut in Romania, intr-o familie de circari, si a emigrat impreuna cu acestia in Occident. Cind cartea – care este un fel de autobiografie – era in curs de aparitie la editura Polirom, Veteranyi s-a sinucis in Elvetia, la nici 40 de ani.

Spectacolul lui Afrim nu speculeaza acest fapt, insa, privindu-l, nu poti sa ti-l scoti din cap… Si totusi, depresia, tristetea, morbidul se pare ca sint deja acolo, in fiecare pagina, laolalta cu un simt exacerbat al bizarului si al detaliului absurd-delirant. Pe linga „mamaliga din titlu (pentru a o face sa uite ca mama ei risca sa-si rupa gitul in fiecare seara, atirnata de par intr-un numar de trapez, sora fetitei care e Aglaja ii spune povestea „copilului fiert in ma­maliga), personajul cel mai important din piesa este chiar mama.

O mama, in ciuda profesiei, foarte cu picioarele pe pamint, debordind de vitalitate, hazoasa pina la Dumnezeu si-napoi. Adriana Trandafir este absolut senzationala in, cu siguranta, cel mai bun rol al sau de pina acum! Culege aplauze la scena deschisa – irezistibila cind urla la barbat-su, irezistibila cind se pune pe cintat… O secondeaza cu brio Antoaneta Zaharia in rolul Aglajei, extrem de convingatoare in chip de fetita naiva si sugubeata, ale carei vise sint taiate – zilnic – cu cutitul mare de bucatarie al realitatii.

Ajutat de melodiile Adei Milea, de scenografia Alinei Herescu si de coregrafia lui Razvan Mazilu, Radu Afrim a reusit un spectacol extraordinar – flamboaiant si precis in egala masura –, care incinta si emotioneaza. Nu-l ratati!

Articol publicat in ELLE Iunie 2003
 

Daca ti-a placut acest articol, urmareste ELLE.ro pe GOOGLE NEWS sau pe FACEBOOK