De pilda, despre cartea cea mai comentata in ultimele luni: Omul recent, de H.-R. Patapievici. Are 485 de pagini cu note, bibliografie si cuprins cu tot („digest-ul are doar 30 si se cheama „Cuvint inapoi)… Ce spune, pe scurt, aceasta carte? Un (singur) lucru: ca traim rau. Nu prost – din ratiuni de buget –, ci rau: rau situati in prezent pentru ca ne-am pierdut radacinile.
Sintem, in cuvintele lui H.R.P., „recenti: moderni fara Dumnezeu, fara Suflet, fara Discernamint etc. Volumul poarta subtitlul „O critica a modernitatii din perspectiva intrebarii: «Ce se pierde atunci cind ceva se cistiga?», si, daca e limpede „ce s-a pierdut (acel sir de „fara de adineauri ), e mult mai putin evident – din carte – ce „s-a cistigat: eventual, un dram de toleranta?
Intreg eseul e strigatul patetic al unui autentic tulburat care intocmeste, meticulos, tabele si formule de logica matematica, profund cioranian in spirit (desi H.R.P. il detesta pe Cioran!) si fundamental rational in litera. El se doreste „dispretuitor, la modul „aristocratic, fata de arivismele (post)modernitatii – uitind ca suprema forma de dispret aristocratic este indiferenta. Pledeaza, pro domo, pentru individualism & elite – scapind din vedere „detaliul ca nu exista nimic mai opus acestora decit militantismul, fie el si personal…
Cuvintele de ordine sint: „absolut-„tare-„limitat. Daca ar fi fost scrisa la persoana I (precum Zbor in bataia sagetii, cea mai buna carte a lui Patapievici), ar fi fost un punct de vedere; asa, se vrea o diatriba biblica – si tonul e voit antipatic. Cartea a produs scandal, insa adevaratul scandal e ca (mai) toata lumea pare de acord cu ea, in punctele esentiale.
Cui se adreseaza Omul recent? Omul recent nu citeste Omul recent; in cel mai bun caz, o rasfoieste. De aceea, propun infiintarea unui club care sa-i reuneasca pe cei/cele care, dupa ce-o vor fi rasfoit, sint gata sa se accepte – zimbind – ca „recenti. In fond, intre HRP si MTV nu exista decit o telecomanda, iar COR (Clubul „Omului recent) intelege asta; nu doar ca „anything goes, ci si – Madonna versus Patapievici – „nothing really matters…
Articol publicat in ELLE Mai 2002