Una dintre cele mai grele incercari ale vietii e asezarea antr-un nou cadru dupa divort.
E o actiune complicata pentru toti – mame, tati, copii, ba chiar si rude, prieteni, vecini. Dupa ce trec nervii, suferintele, eventualele dorinte de razbunare si alte acareturi post-divort, amare sau ridicole, se instaleaza noua ordine. La unii, trec ani pana cand parintii despartiti se reimprietenesc. La altii… distanta se mareste pana devine imposibilitate, iar la cei mai inteligenti ecuatia se simplifica imediat, luandu-se mereu in calcul binele copiilor.
Se intampla sa traiesc intr-o lume in care predomina ultima situatie: divortatii ies la masa cu fostii, mamele ies la cafea cu noile iubite ale tatilor copiilor lor si vacantele se organizeaza in grupuri bizare pentru neinitiati. Ganditi-va numai ce complicat e sa faci prezentarile, daca apare un prieten al unuia dintre cei prezenti: „Fosta mea sotie, iubitul ei, noua mea sotie, copiii ei, fosta mea soacra si noua mea soacra etc…'
As spune ca, pentru a ajunge la acest nivel social, trebuie anumite calitati sau macar trebuie eliminate anumite sentimente daunatoare ca gelozia, invidia, egoismul, micile rautati, glumele proaste si, mai ales, prostia. Situatia incepe sa devina confortabila cand ambii parinti divortati si-au gasit perechea stabila si cand tot ei, ambii parinti, sunt fericiti in noile lor relatii, siguri pe ei si nu mai detin urme de atractie sau de ura fata de fostul partener.
Daca urmam firul statisticilor, inevitabil vom descoperi ca armonia unor astfel de situatii e mai trainica acolo unde fosta sotie e inca o femeie frumoasa, chiar daca mai tanara ei rivala (stiu ce-o sa spuneti, dar asa e in statistici: el isi ia nevasta mai tanara, de regula…) radiaza si intoarce mai multe capete.
Nu stiu daca exista un mic indreptar de comportament in grupurile de fosti si actuali, dar ar trebui inventat si n-ar fi rau sa aiba si aceste repere:
- sa nu flirtezi cu fosta sotie de fata cu actuala;
- sa nu duci discutia in zone prea intime, nici cu fosta, nici cu actuala;
- sa nu ridici praful de pe amintirile cuplului, nici macar daca toate au ca subiect central copilul; actualii ar putea deveni iritati si stingheri;
- sa nu te amesteci in educatia copiilor care nu-s ai tai, decat dupa ce primesti un soi de aprobare in acest sens sau dupa ce te sfatuiesti, punctual, cu parintele real;
- sa te preocupi temeinic ca fiecare copil sa inteleaga ecuatia si sa nu-i ramana vreo necunoscuta pe-afara;
- sa discuti problemele grave ale copiilor doar in tête-à-tête, nu de fata cu actualii. E, totusi, subiectul care nu trebuie alterat niciodata si pentru care e bine sa delimitezi din timp cadrul ideal.
- sa nu-i barfesti niciodata pe „parintii noi' de fata cu copiii si nici pe ei sa nu-i lasi sa alunece pe panta respingerii acestora, daca nu sunt motive reale de ingrijorare;
- sa nu incerci sa-i permiti copilului care nu-i al tau tot ce-i interzic parintii reali: va fi o imprietenire falsa, care se va termina prost, mai ales in relatia cu parintii reali (dintre care, sa nu uiti, unul e chiar jumatatea ta…);
- daca ajungi sa te imprietenesti minunat cu actuala iubita a fostului tau, nu incerca sa-i dai instructiuni de folosire a barbatului pe care ai mereu senzatia ca-l cunosti mai bine: s-ar putea sa-i stie cu totul alte ipostaze si sa-l placa din cu totul alte motive, poate unele pe care tu le-ai ignorat;
- nu repeta gesturi, cuvinte, cadouri, ipostaze care au avut succes cu fostul partener, mai ales de fata cu acesta: cineva din grup va avea un gust amar si vei pierde cel putin o nuanta din armonie;
- nu-ti pune fostul partener in situatii penibile, nu-l critica de fata cu actualii si nu face glume proaste pe seama lui: ai putea trezi un semn de intrebare, nicidecum de multumire, chiar in actualul partener, printre alte consecinte nedorite in grup;
- nu minti despre fosti, despre motivele despartirii, caci adevarul poate oricand iesi la iveala la un pahar de vin, la sarbatorile pe care ati decis sa le petreceti impreuna.
As lasa pe fiecare dintre cei confruntati cu o astfel de situatie sa-si completeze propriul andreptar, caci niciodata nu trebuie uitate sensibilitatile specifice, datele personale ale fiecarei foste si actuale perechi.
Chiar daca aveti o parere contrara, ma hazardez sa spun ca, de cele mai multe ori, femeia e cea care poate lega sosul acestor relatii, in favoarea copiilor si a unui confort psihic si social mult mai castigator si mai folositor pe termen lung decat abordarea gresita a rupturii definitive.
Am atatea exemple in jur si le-am studiat cu mare atentie, dar, din decenta si prietenie, n-am sa le pomenesc. Ii admir pe cei care au reusit sa-si impace vietile, sa-si clarifice sentimentele si sa puna copiii inaintea oricarei alte teme egoiste.
Ca sa aveti, totusi, un reper, uitati-va la fostul cuplu Demi Moore si Bruce Willis si veti intelege ca se poate. Americanii, atat de inventivi lingvistic si atat de open-minded cum ai stiti, au gasit si numele potrivite pentru astfel de situatii – MOD este „My Other Dad' si TOM este „The Other Mom'. Oricum i-ar numi, copiii ar trebui sa fie cei mai impacati cu noile formule de viata, iar noi, oamenii mari, ar trebui sa fim acele fiinte inteligente si evoluate care au invatat din greseli si nu s-au blocat in sentimente negative. Exista viata si dupa divort, asa cum exista si dragoste, si pasiune, si regrete, si amintiri, numai ca dozajul si acordajul sant cheia noii armonii, nu-i asa!?
mihaela@monaco.mc
Onorariul pentru acest articol este donat pentru angrijirea copiilor de la Hospice – Casa Sperantei din Brasov.
Foto: Dreamstime