Lucruri pe care să nu le crezi indiferent cât de bine le argumentează partenerul tău

Partenerul tău de cuplu poate fi manipulator sau invalidant, iar în timp asta îți afectează serios echilibrul emoțional.

Sunt certuri cu adevărat serioase, care te consumă emoțional foarte mult. Te simți tristă, dezamăgită, neînțeleasă, neacceptată, de-a dreptul singură în doi. Sau sunt mici înțepături, ironii, cuvinte ambalate în răutăți care nu se transformă în conflicte uriașe. Partenerul le aruncă și tu eviți să îi atragi atenția sau să dezvolți o discuție de care deja te-ai săturat. Și oarecum te-ai obișnuit cu acest stil al său, iar evitarea a devenit o formă de protecție.

Eviți să îl atenționezi, îl eviți și pe el. Ori primești o lecție lungă de viață, un monolog interminabil unde nu ai loc să spui două cuvinte. O prelegere cu mulți de trebuie, un fel de ghid despre ce e bine și ce e rău, în care te învață el cum să faci lucrurile, să te raportezi la tine, lume, relație, locul de muncă, orice domeniu îți trece prin cap. Sigur că e important să fii receptivă la nevoile și dorințele partenerului de cuplu, dar și aici este o limită. Cea a îndreptățirii și manipulării.

Că nu ai dreptul să te simți…

… așa cum te simți, adică furioasă, frustrată, nedreptățită, tristă, neimportantă. Dar ai tot dreptul din lume la emoțiile tale, și ele până la urmă atrag atenția asupra unor nevoi emoționale de bază care sunt neîmplinite în cuplu. El nu doar că îți invalidează emoțiile, dar în maniera aceasta cumva pregătește terenul pentru a nu-i cere nimic, deci să nu depună efort, și a nu-i pune limite. Adică să acționeze în continuare doar cum vrea el, fără să îl intereseze că te rănește sau ești teribil de deprivată emoțional.

Că realitatea este alta

Uneori e de-a dreptul halucinantă abordarea aceasta. Se numește gaslighting și presupune schimbarea realității cu una care servește scopurilor partenerului. A spus sau a făcut ceva nepotrivit și prin gaslighting evită feedback-ul negativ sau posibilele consecințe asupra sa și asupra relației. Și în loc să își asume, să repare, se străduiește să te convingă de faptul că nu ai înțeles bine, ești exagerată, prea exigentă, dramatică sau rigidă. Ori că efectiv evenimentele derulate nu s-au petrecut așa cum ai zis tu. E o minciună drept în față în care denaturează cursul evenimentelor.

Că meriți agresivitatea sa

Orice reflectare care nu e compliment sau laudă e percepută de el drept critică, atac la persoană. Și de absolut fiecare dată reacționează cu agresivitate ce are rolul de a te reduce la tăcere, de a te intimida, de a insufla frica pură, de a prelua el complet controlul. Agresivitatea poate fi verbală, chiar cu jigniri și defăimare, o virulență a discursului (poate chiar elegant în exprimare) care te șochează. Agresivitatea se traduce și prin acte de violență domestică sau o formă de brutalitate în care nu te rănește fizic, seamănă cu violența, dar scopul este tot de etalare a puterii sale.

Că nu faci nimic bine

Totul sau nimic este o formă de distorsiune cognitivă. La rece, dacă stai să așterni pe foaie, vei descoperi o mulțime de lucruri pe care le faci bine. Dar în spatele acestei afirmații ale sale se află exigența extrem de ridicată, nerealistă și un plan, posibil inconștient, de a-ți sabota încrederea în sine. Căci atunci când te îndoiești de tine ești și mai ușor de manipulat. În plus, minimizarea ta îl face să se simtă bine, valoros, că e mai bun decât tine și astfel hrănește competiția în care a intrat cu tine.