Toate aceste comportamente ale partenerului îți sabotează stima de sine. Pentru unele te învinovățești inutil.
Felul în care se manifestă partenerul de cuplu are impact asupra ta indiferent cât de echilibrată sau în contact cu tine ești. Mai ales dacă aceste comportamente sunt recurente și pe o perioadă îndelungată de timp. Iar stima de sine poate căpăta fisuri semnificative și dialogul interior să prezinte puternice nuanțe de critică sau devalorizare. Relația ar trebui să fie mediul acela propice dezvoltării, creșterii, în care să ai spațiul necesar să îți explorezi și atingi potențialul. Momentan nu simți că stima de sine e afectată? Dar aceste comportamente ale partenerului totuși te deranjează, găsindu-le explicații pentru a rămâne în relație. Și poți rămâne acolo punând limite clare și aducând în discuție ce nu este acceptabil din punctul tău de vedere și îți face rău.
Acum este foarte tandru, atent, orientat către tine, acum devine distant și rece. Nevoia de siguranță emoțională este provocată și începi să te întrebi unde ai greșit, să te gândești că sigur nu ai făcut tu ceva bine sau nu ești tu de ajuns dacă se apropie și se distanțează periodic. Doar că asta nu are legătură cu tine, ci cu stilul lui de atașament evitant. Are nevoie de spațiu? Se panichează când se apropie prea mult? Discutați această dinamică și care sunt modalitățile de a primi partenerul acest spațiu din partea ta și tu reasigurări din partea lui, menite să te securizeze.
Câteodată în relație cu el te simți mică și neimportantă. Ca și cum părerea ta nu contează, tu nu contezi pentru el și nici ceea ce îți dorești sau îți place. Are în vedere doar ce e bun pentru el, fără să se gândească la impactul asupra ta. Tu ai nevoie de ceva din partea lui, de sprijin? Se uită doar la ce și-ar dori să facă el la momentul respectiv, fără să ia în calcul și ce se petrece cu tine. O analiză și reevaluare a relației ar fi mai mult decât importante.
Nu este sănătos să faci comparații și cu toate astea te trezești că îți compari relația cu cele ale prietenilor tăi. Sigur că fiecare cuplu are problemele lui și nimeni nu este perfect, dar nu se poate să nu observi că partenerul tău depune efort minim spre zero pentru voi. Câteodată nici nu e necesară comparația cu exteriorul căci e foarte evident ce se întâmplă. Lucruri minuscule, de bun simț el le trece cu vederea și e mai degrabă orientat spre îndreptățire. El să fie cel răsfățat, să îl asculți, să îi faci surprize, să îl ajuți, să ai grijă de el etc, dar reciproca să nu vină nicicum. E frustrant doar să oferi, să nu primești mai deloc și asta impactează stima de sine.
Faci sport și arăți bine, te aranjezi, dar nu suficient. Ai independență și relaxare financiară și un drum profesional frumos, dar nu suficient de profitabil. Ai grijă de casă, dar ceva tot nu e ok, faci prea mult sau prea puțin din ceva. Partenerul nu e niciodată mulțumit, nu te laudă și te critică asiduu, nu te simți apreciată.
Foto: PR